Mă ninge-n făurar mirare

Mă ninge-n făurar mirare
Și alb mă mângâie-n alean
Îmbrățișându-mă-n iertare.

Din osturi îngeri prind cântare
Privind cum dincolo de lan
Mă ninge-n făurar mirare.

În suflet plămădesc culoare
Cuvintele de peste an
Îmbrățișându-mă-n iertare.

La poarta nopților răsare
Magia iernii și-n alean
Mă ninge-n făurar mirare.

Tăcerile-mpletesc cărare
Peste-al dorințelor ocean
Îmbrățișându-mă-n iertare.

Zăpezi se scurg de peste zare
Sfințindu-mi rostul pământean.
Mă ninge-n făurar mirare
Îmbrățișându-mă-n iertare. 

© Simona Prilogan

Articole asemănătoare

Nuanțe

Se risipesc iar zorii printre blocuri,Frânturi de cer se dezgolesc de frici,Albastrul se-mpletește pe alocuriCu șoaptele timide-a lui aici. Despic din coapsa timpului o știre,Cuvinte-nfășurate-n haine…

Răpciune

Printre ploile visării, soarele își spală fațaColorând cu veselie zâmbetu-mi din saga zilei,Din neant, tiptil, revine, reclădindu-și fortăreața,Din rugina-i rugăciune, prea șăgalnicul Răpciune. Se-nfăsoară-n valul…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *