Mi-e seară, iubite

Mi-e seară, iubite, în gânduri

Iar umbrele-și plimbă incert

Metehne și doruri sub piept

Scriindu-mi dureri printre rânduri.

Poveri se-mpletesc pe cărare,

Le mângâi cu-alean, le răsfăț,

Sub coaste m-apasă-un dezvăț

Și-un cântec mă strigă-n uitare.

Mi-e seară, iubite, sub pleoape,

O lună îmi cade în tindă,

Tăceri se dezbracă-n oglindă

Adânc lăcrimând în aproape.

Articole asemănătoare

Nuanțe

Se risipesc iar zorii printre blocuri,Frânturi de cer se dezgolesc de frici,Albastrul se-mpletește pe alocuriCu șoaptele timide-a lui aici. Despic din coapsa timpului o știre,Cuvinte-nfășurate-n haine…

Răpciune

Printre ploile visării, soarele își spală fațaColorând cu veselie zâmbetu-mi din saga zilei,Din neant, tiptil, revine, reclădindu-și fortăreața,Din rugina-i rugăciune, prea șăgalnicul Răpciune. Se-nfăsoară-n valul…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *