Răpciune

Printre ploile visării, soarele își spală fața
Colorând cu veselie zâmbetu-mi din saga zilei,
Din neant, tiptil, revine, reclădindu-și fortăreața,
Din rugina-i rugăciune, prea șăgalnicul Răpciune.

Se-nfăsoară-n valul mării, adunându-și tainic rime
Pentru doinele iubirii, în pridvorul înserării,
Unde verdele se prinde în senina albăstrime
Decupând porți de uitare sub cupola-nstrăinării.

Printre vii își fac ochiade brize vesele și brune
Colorând magia toamnei în mirare aurie,
Ploi își împletesc cărarea prin nostalgicul Răpciune
Legănând în valsul serii, vis, alean și bucurie.

© Simona Prilogan

Articole asemănătoare

Nuanțe

Se risipesc iar zorii printre blocuri,Frânturi de cer se dezgolesc de frici,Albastrul se-mpletește pe alocuriCu șoaptele timide-a lui aici. Despic din coapsa timpului o știre,Cuvinte-nfășurate-n haine…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *