Dincolo de poarta tăcerii

Neinițiații consideră experienţa estetică o simplă invenţie modernă, însă gânditorii antici contrazic această ipoteză. Ideea de contemplare, înţeleasă ca activitate dezinteresată a spectatorului şi detaşată de activitatea practică (dar nu şi de cunoaştere), a apărut pentru prima dată în filosofia pitagoriciană (sec. VI-V î.Chr.). Încă de pe atunci s- a pus în contrast contemplaţia cu acțiunea, adică poziţia spectatorului cu cea a creatorului, a artistului. Pitagora (575 – 495 î.Chr.) compara viaţa cu jocurile, la care unii vin să ia parte la întreceri, alţii vin să cumpere şi să vândă, iar alţii, în fine, să privească. Poziţia privitorului, a spectatorului a fost considerată de Pitagora ca fiind cea mai înaltă, din cauză că e adoptată nu din dorinţa de glorie sau de câştig, ci numai pentru a dobândi cunoaştere. Pe lângă contemplare, un alt termen definitoriu pentru experienţa estetică este cel de plăcere pură, intelectuală dar și acela de plăcere sensibilă.[1] Deși în epoca modernă se speculează că se produce o schimbare de atitudine în privința experienței estetice și anume că aceasta este separată radical de cunoaștere, Daniela Ciubotariu prin tablourile sale, infirmă acest aspect.

     Absolventă a UNIVERSITAȚII NAȚIONALE DE ARTE “GEORGE ENESCU” IAȘI,FACULTATEA DE ARTE VIZUALE ȘI DESIGN, specializarea – PEDAGOGIA ARTELOR PLASTICE ȘI DECORATIVE, în iulie 2023, cu o expoziție personală și mai multe colective la activ, dintre care amintim îndeosebi : ‘’Epifanii din Țara Dimineților Liniștite’’din perioada 21- 31 Octombrie 2022- cu un număr de 20 de lucrări și cu Editarea unui album de Artă, ’’Renașterea ’’ din perioada 03-07 Martie 2023 cu 5 lucrări de artă- Femeia Orhidee,- Femeia Margaretă, – Femeia Floare de măr,- Femeia Frezie, – Femeia Magnolie, pânză, tehnica acrilic, dim. 30x 40 cm ; ’’Magna Poetica’’- din perioada 24 Ianuarie 2023- cu 5 lucrări- Renașterea – tehnica pastel, – Poarta tăcerii- tehnica acrilic- abstract,- La masa tăcerii, Unirea are un loc- tehnică mixtă- acuarelă și tuș, – Luceafărul Eminescian- tehnica creion precum și cu lucrarea de licență “Arta dansului tradițional coreean și român în plastica universală” sub îndrumarea Lect. Univ. dr. Maria Bilașevschi,

     Daniela Ciubotariu preferă formele aproape ireale, cu linii frânte, curbe sau drepte și puncte suspendate, care imprimă expresivitate și mișcare compozițiilor, şi culorile pure care sunt frumoase şi pline de delicatețe și sensibilitate; creațiile ei nu sunt amestecate cu nicio suferință (nici pe chipul femeii floare nici pe chipul dansatorilor), ci doar cu un sentiment de acceptare a vieții cu bucuriile și surprizele ei, de înțelegere, înțelepciune. Toate picturile   par să ne apropie de acel kalokagathia[2]  din filosofia greacă – care desemnează idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic.

     Creația artistică a Danielei Ciubotariu e ca o invitație de a păși dincolo de poarta tăcerii care se deschide tumultos, copleșită de povara culorilor, pentru a face sufletul privitorului să se răsfețe cu zgomotul simplității, naivului, cu liniile pure ce ating iluzii deșarte sau lucruri concrete, apropiate de nesemnificativ, dar care dau sens trăirilor interioare: sărutul rândunelelor, muzica, bujorul asiatic, căderea pe gânduri, rosa iubirii, femeia floare, femeia cocor, dansuri și dansatori.

Poarta tăcerii
Cuibul rândunicilor
Rosa iubirii
Bujor asiatic
Apus de soare

     Pentru a rupe această tăcere, artista înzestrează personalitatea feminină cu limbajul și simbolistica florală. Magnolia care este un simbol al nobleței, perseverenței și a dragostei de natură, este jumătatea autoportretului. Când vezi o magnolie nu ai cum să nu fii impresionat de aceasta floare pentru că ea nu are petale și sepale, cum au alte flori, ceea ce o face rară și unică; în schimb are tepale, care seamănă cu frunzele. Dintre toate lucrurile interesante despre magnolie, cea mai fascinantă este apariția ei pe pământ, parcă de la începutul timpului. Nu întâmplător artista a ales acestă floare ca parte a ființei sale, sugerându-ne astfel că sub aparenta   fragilitate și vulnerabilitate există multă putere și forță interioară  ,  ce face ca atât floarea cât și femeia să se adapteze  schimbărilor pentru a sta în lumină și a aduce frumosul în sufletul privitorului. Frezia care își are originea la Capul Bunei Speranțe, considerată floarea misterului datorită parfumului ei subtil, nu putea fi atribuită decât portretului unei prietene. Simbol al încrederii, prieteniei și inocenței, tabloul Femeia frezie dă contemplatorului speranță că frumosul va fi întotdeauna învingător. Margareta, floarea iubită de regi, floarea care pare ruptă din soare, este jumătatea mamei. Acest portret al femeii margaretă, îmbrățișează sufletul privitorului cu dragostea universală a mamei. Orhideea simbolizează dorința unui nou început, un atribut al prospețimii și nu putea interfera decât cu tânăra verișoară. Portretul femeii orhidee subliniază ideea de eleganță. Portetul femeii – floare de măr sau portretul bunicii sugerează magia, simbolul nemuririi și fericirea. Portretul femeii tuberoză ne aduce aminte că în toamna vieții lucrurile parcă au mai mult sens.

     Chiar dacă dansurile și chipurile coreene par uneori excesiv de prezente  în creația autoarei, plăcerea estetică nu intră sub cenzura cumpătării. Privitorul se alege cu experiență estetică de neuitat prin acea plăcere a văzului care recepetează forma sensibilă, aproape imaterială a desenelor cu dansatori (fie ei asiatici sau români) și a tabloului femeii floare sau a femeii cocor. Spectatorul este provocat atât sub aspect intelectual , prin plăcerea recunoașterii ființelor imitate – mamă, bunică, prietenă, verișoară, cocori, dansatori, dansatoare, cât și sub aspect senzorial oferit de măiestria sa artistică prin îmbinarea dintre forma viului cu formele vegetale precum și jocul cromatic aplicat.

     Așa cum spunea filosoful Nietzche, arta este în esenţă o afirmare, o binecuvântare, o divinizare a existenţei, o expresie a vieţii. Experiența estetică oglindită de creația artistică a Danielei Ciubotariu, este ca o puternică legătură între emoțiile estetice universal valabile și istoriile noastre personale. Artista ne întâmpină prin creația sa la poarta tăcerii frumosului și ne îndrumă spre ușa cunoașterii experienței estetice.  Contemplând tablourile sale, putem fi de acord cu ce spunea Jean-Marie Schaeffer[3]  , că experiența estetică este concepută ca un anumit tip de experiență trăită, ce exploatează repertoriul comun al resurselor noastre în materie de atenție, emoție și stări hedonice, dându-le însă o inflexiune aparte.

Ușa Universității Alexandru Ioan Cuza Iași

[1]Wladyslaw Tatarkiewicz – Istoria Esteticii

[2]https://dexonline.ro/definitie/kalokagathia

[3]Jean-Marie Schaeffer (né le 18 mai 1952) est un philosophe des arts du langage. Il est chercheur au CNRS, et directeur d’études à l’EHESS.

Publicat în Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *