This is Tomorrow!-ul artistei Oana Maria Nae

“Așadar nu am putut, nu am știut să fiu mai simplu. Și poate, la urma urmei, nu acesta e rolul meu. Eu îi privesc pe cei care dansează, căci vai! Nu sunt un dansator. Ființa cea mai candidă poate să simtă, sau chiar să exprime cel mai admirabil poem pe care ființa cea mai complicată se va dovedi incapabilă să-l înțeleagă și să-l explice. Atâția creează sau acționează cu puterea lor directă, în timp ce eu sufăr și mă îndoiesc. Dumnezeu este un copil care se joacă, trece de la râs la plâns fără vreun motiv anume și inventează în fiecare zi lumea, în chinul celor ce vor să-i descopere chintesențele și al predicatorilor ce vor să-l învețe meseria lui de creator”.[1]

Așa cum spunea și  Elie Faure, căutarea dramatică a unității lăuntrice a artistului, în care sensibilitatea și conștiința se întâlnesc și se echilibrează în ciuda unor sfâșieri continui, și fără îndoială datorită lor, este însăși rațiunea sa de a fi, de vreme ce, pe măsură ce el se înalță în misterul acestei unități, sensibilitatea și conștiința sa sporesc, iar scopul ce trebuie atins se îndepărtează astfel întruna. Dorința sa este alcătuită din senzații risipite, în fiecare dintre ele negăsind decât un fragment din imaginea definitivă pe care o surprinde în orice operă nouă, și care nu-i oferă decât o umbră zadarnică, în stare să-i fixeze pe ceilalți, dar care se șterge pentru el. Artistul este cel care rezistă la nesfârșit la prăbușirea succesivă a iluziilor urmărite.

Expoziția “POVESTEA CARE AR FI PUTUT FI”, a artistei Oana Maria Nae, vernisată pe 10 august 2023, cu invitați speciali Ioana Păvăleanu și Horia Ioachim Nae, găzduită de Galeria Aparte, UNAGE Iași,  până pe 16 august 2023, pare a fi povestea fără sfârșit a creatorului  a cărui pasiune supraviețuiește experienței și care menține starea de iubire în univers, protejând-o cu inima sa.

“Începută ca un demers intimist, prilej de rememorare și reactivare a unui proces creativ personal, expoziția  devine un suport al ideii de potențialitate a unei cariere artistice care nu s-a întâmplat. Oana Maria Nae este în prezent istoric de artă și se concentrează pe zona teoriei artei moderne și designului modern. Cu toate acestea, cu mai mulți ani în urmă, ea a avut parte de o formare în câmpul artelor vizuale, experimentând lucrul cu diverse concepte și tehnici artistice.

Expoziția constă într-un colaj fragmentar realizat din schițe, texte, lucrări cu diverse teme pe care Oana Maria Nae le-a realizat din școala primară până in perioada studiilor masterale (aprox. 1990-2008). Acestora se adaugă un proces activ și actual de auto-analiză care are la bază distanțarea temporală față de acea perioadă. Intervalul dintre posibilul început al unei cariere artistice și prezentul dominat de alte preocupări, profesionale sau domestice, devine un timp în care capacitatea și libertatea de a alege, supunerea față de alegeri și acceptarea lor, se transformă subtil într-un mecanism de reglare și înțelegere a echilibrului între realitate și potențialitate.

O vădită notă feministă de lectură a acestui act artistic este adusă de rolurile pe care Oana Maria Nae și le asumă și expune pe tot acest fond. Ca un ecou real acestor idei sunt aduse în expoziție câteva lucrări realizate de Ioana Păvăleanu, medic, și Horia Ioachim Nae, lucrări care conturează alte potențialități creative, una de amator, iar alta de copil în formare, care se pot stinge sau, dimpotrivă, pot crește sau exista în continuare.”[2]

Oana Nicuță Nae este istoric de artă și predă, în prezent, cursuri de artă modernă și contemporană în cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași. Este interesată de modul de reprezentare a femeii în pictura românească modernă dar și de relația între orientalism și occidentalism în arta modernă. A experimentat câțiva ani procesul de creație artistică, în special tehnicile artei decorative, fiind absolventă si a specializării Artă Murală (2006) și participând la diverse expoziții și proiecte artistice colective (2002-2008). De asemenea a finalizat două proiecte de artă murală în Iași (2002, 2006) și a ilustrat grafic o carte – “O super, mega, extra călătorie în lumea somnului” (Sedcom Libris, 2022).

Artista Oana Maria Nae a mixat activitatea ei net lirică și inventivă, prin colajul  autoportretelor sale impregnate puternic de urme ale singurătății intelectuale, cu impresii așternute pe hârtii, fie despre istoria artei, fie despre poliția gândirii lui Orwell și alte viziuni aurite, premoniții ale  unui iconoclasm neobizantin.  Limbajul pictural şi echivalenții plastici sunt asociaţi trăirilor interioare şi percepției senzoriale ale artistei. A realizat și structuri de repetiție, care reprezintă o suprafață acoperită cu mici bucăți de hârtie cu delicate desene grafice, pe jumătate lipite și capabile de o ușoară mișcare. O asemenea exprimare plastică dezvăluie fără îndoială un substrat simbolic. Tablourile Oanei Nae sunt asemenea unor ferestre ale închisorii îngerilor, ferestre ale căror gratii determină delicatele linii, forme, compoziții și mesaje ermetice.

Importantă în creația sa este și socializarea stărilor psihologice cu existențialismul propriilor experiențe  în  jocul  „X si 0” (tic-tac-toe), joc pictat pe o parte din tablouri. Acest  joc este cunoscut de sute de ani – chiar dacă nu există o istorie clară a sa. În mod subtil, artista ademenește  imaginația spectatorului sugerându-i să spargă bariera prejudecăților și să decripteze mesajul compozițional. Contemplatorul simte imboldul să continue desenul  în linia  artistei, pentru a afla cine iese victorios din această competiție imaginativă.  E posibil ca această linie să   reprezinte concretizarea locului artistului și contemplatorului în univers sau poate simboliza   viețile lor sentimentale sau  a creierului și inimii lor. În ultimă instanță, linia  poate sugera și optimismul creator dar și limitele psihologice, educația, bolile, dorințele, calitățile, frustrările, ambițiile lor.

Arta, al cărui teatru este iubirea de viață și instinctul zădărniciei vieții, este cel mai tragic și totodată cel mai util dintre jocurile noastre.[3]

Oana Nae confirmă prin compozițiile sale că Arta este un joc, cum au spus filosofii. Este un joc care, deși de o altă calitate, reduce făpturile la agonie și extaz, la înălțări și decăderi, la lumini și umbre, la linii de echilibru și diagonale tragice, la nostalgia trecutului  dar și la speranță pentru prezent și  viitor.

Potrivit concepţiei esteticienei Anne Cauquelin, veleităţile ludice ale artei sunt în deplină concordanţă cu perspectiva filosofică a artei ca joc de limbaj (Wittgenstein). Experienţa creaţiei implică o efervescenţă a imaginaţiei, ce stabileşte legături nebănuite intre trecut, prezent si viitor.

Actul artistic este un proces omogen, ce solicită contopirea subiectivităţii în obiectul artistic: Opera ca joc nu se deschide decât cu condiţia unei participări active, a unei interpretări, a unui dialog în care, ceea ce se întâmplă în timp, ce se dialoghează este adevărul dialogului, faptul că se petrece şi că, petrecându-se, ajunge să reprezinte propria fiinţă a dialogului. Ceea ce este vizat nu este adevărul care ar fi rezultatul unei argumentări, nici adevărul în sensul unei corespondenţe între real şi ficţiune, nici adevărul ştiinţific, ci un joc în adevăr, un joc care nu este adevărat decât atât timp cât se joacă. [4]

Conform declarațiilor artistei, motivațiile sale interioare, juvenile, veneau adesea ca o predispoziție pentru jocul pictural. Autoportretele sale dovedesc o seriozitate a abordării de sorginte clasică și totodată dau speranța că nimic nu s-a pierdut și totul s-a transformat în posibilitate, în potențial creativ, pentru că Horia Ioachim Nae, fiul său, debutează cu lucrări ce degajă o candoare a viziunii, izvorâtă dintr-un apetit perceptiv pentru lumea înconjurătoare și deci nimic nu a fost în zadar. Arta Oanei Nae degajă și astfel de trăiri fericite şi este o invitaţie la delectări senzoriale lipsite de îngrijorare.

                                             This is tomorrow!     


[1] Elie Faure, Istoria artei. Spiritul formelor, Editura Meridiane,Bucuresti,1990

[2] Textul curatorial al expoziției, scris de Oana Maria Nae

[3] Elie Faure, Istoria artei. Spiritul formelor, Editura Meridiane,Bucuresti,1990

[4] Vlad Tiberiu, Tehnici artistice

Publicat în Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *