E seară târzie-n albastru

Amice, mi-e seară târzie-n albastru,
Troiene de dor m-au nins pe cărări
Și lacrimi au curs ades în mirări,
Schimbându-mi speranțele pe un piastru.
Plecat-am în dor precum un sihastru,
Când gheare de foc născut-au dureri.
E seară târzie și ceață prin veri.


Lumini se desprind uneori din litanii
Și-mi joacă în hore amintiri peste noapte,
Sărutul măicuței simțindu-l aproape
De tâmple, și-n versuri îmi scutur castanii
De zâmbet, de-alean, departe, prin anii
Când toamne de basm pictau mere coapte
Iar noi dănțuiam voioși peste poate.


E seară târzie, amice-n povară,
Și rimele-și prind nerostul tăcut.
Departe sub nuci îngheață-un trecut
În care-am iubit și-am visat primăvară.
Eram doar copii prinzând în chitară
Curcubeu de idei într-un cânt absolut.
Inocenți străbăteam al magiei ținut.

Cu cerbii vrăjiți am fugit prin poveste
Departe de lacrima lumii, de foc,
Când codrii miraj au pictat în mijloc
De veri cu cireșe-n urechi, iar pe creste
Albastru curgea prin poeme celeste,
Când râuri legau printre basme un joc,
Țintindu-i în dor copilăriei un loc.


Azi sunt peregrin peste lumi despletite
Și-mi caut prea-liniștea gândului – zbor.
Mi-e seară, amice; refrene cobor
Cu alte nuanțe pe margini tivite.
În cercul tăcerii mai ard răzvrătite
Voința și forța, legate de-un dor,
Prin karme ce-și cer tălmăcirile lor.

© Simona Prilogan

Credit imagine: Pixabay

Scrisul a venit ca o compensare pentru ceasurile în care emoțiile, gândurile și ideile se doreau exprimate. Întru multă bucurie, lumina și adevăr. Pentru că dincolo de alergările cotidiene, rămânem noi cu noi înșine. Să ne vindecăm de toate durerile lumii și să ne înmulțim speranțele. 

Articole asemănătoare

Gerar

Ninsori își scutură-n gerarDezvăluindu-si la fereastrăTainicul mit peste hotar. Crăiese fulguindu-și iarMagiile pe coama-albastră,Ninsori își scutură-n gerar, Pământului făcându-i darCu dor și-alean la poarta noastrăTainicul…

Ploi de mai

Speranța-mbrățișează vântul,Sub ceruri ape-și prind mirareCând ploaia îmi sărută gândul. În coruri stele-și prind colindulLuminii, în nuanțe-n careSperanța-mbrățișează vântul. Din nori cerești îmi scot cuvântulIar…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *