CLOPOTUL de STICLĂ

              SYLVIA PLATH                                               LIDIA ZADEH-PETRESCU 

în memoria poetei Sylvia Plath

În lumea ce suspină, poeta recunoaște
Tot freamătul amar, pe străzi întunecate;
Dorințele din urmă, puterea de-a renaște
Sunt răni fără de leac, în nopți nevindecate.

Învăluită-n umbre din lumea dualistă,
Mistuitoare gânduri îi stăruie în minte,
Secunde sinucise-n clepsidra egoistă
Se pierd printre fiorii tristeții în cuvinte.

Printre frânturi de vise ecouri de sorginte,
Din miezul de lumină ce-ncremenește clipa
Doar timpul stăpânește pe lumea dinainte,
Când versuri sângerânde plăteau tribut risipa.

Ca păsări răpitoare ce-și oblojesc aripa,
Și inima ascunde durerea sub comprese,
Ocean de întuneric, neliniște și pripa
Din fiecare strofă, cu voci neînțelese.

Melancolie crudă în vers și-n vena portă,
Pe valuri de-ntuneric trec vele în derivă
Și vântul care poartă toți norii sub escortă,
Ecoul suferinței e-o veche recidivă.

În lumea deznădejdii, ultimul glas e surd,
Prin fumul de tămâie fantasmele dispar,
Este un joc al sorții sau îngerul absurd
Dintr-un ritual al morții, cu aerul bizar.

În urma ei adâncă, rămâne poezia,
Durerea și misterul, poeme visătoare,
Un suflet prea sensibil sfidează erezia
Și Sylvia devine o stea nemuritoare,
Sub clopotul de sticlă, trăindu-și elegia…

THE GLASS BELL

in memoriam of the great american poetry Sylvia Plath

In the world that sighs, the poet discerns
All the bitter turmoil on darkened streets
Desires trailing behind, the power to rebirth
Are wounds without cure in unhealed nights

Enveloped in shadows from the dualistic world
Consuming thoughts persist in her mind
Seconds slain in the selfish hourglass
Lost among the shivers of sadness in words

Amidst fragments of dreams, echoes of origin
From the core of light freezing the moment
Only time rules the world ahead
When bleeding verses paid tribute to waste

Like predatory birds bandaging their wings
And the heart hides pain under compresses
An ocean of darkness, unrest, and haste
In each stanza with voices misunderstood

Cruel melancholy in verse and vein
On waves of darkness, sails drift
And the wind carrying all clouds in escort
The echo of suffering is an old relapse

In the world of despair, the last voice is deaf
Through the incense smoke, phantoms vanish
It’s a game of fate or the absurd angel
From a death ritual with bizarre air

Behind her, poetry remains profound
Pain and mystery, dreamy poems
A soul too sensitive defies heresy
And Sylvia remains an immortal star
Living her elegy under the glass bell…

Traducerea în limba engleză aparține autoarei

Sursa foto: Timpul Bruxelles – colaj imagini Pinteresst, arhivă personală Lidia Zadeh-Petrescu