În lumea viselor cu Doina Postolachi

În ultima vreme, mi-au atras atenția romanele scriitoarei Doina Postolachi. În ele aveam să descopăr destinul tragic al autorei acestei cărți. Citind romanele scriitoarei Doina Postolachi, mi-am dat seama că ea este reflecția personajelor sale. Autorea este un constructor de caractere puternice, acest lucru ni-l demonstrează Karen, personajul central din „Un secret în Los Angeles”, roman selecționat în 2019 pentru Campania „Chișinăul citește”.

 Traseul inițiatic al eroinei pornește de la trei vise: Să găsească secretele Los Angeles-ului, oraș care apare în romanul  Doinei Postolachi plin de magie, un oraș iubit de îngeri. Al doilea vis era să devină  vreodată scriitoare, iar cel mai important vis era să găsească leac nepoatei sale Estella.

Doina Postolachi a construit în acest roman un personaj femin complex, atribuindu-i calități morale precum: dragostea, credința, ambiția, curajul, talentul, bunătatea.  Karen este prototipul femii puternice care luptă până-n pânzele albe pentru visele ei. Este admirabil să poți lupta cu valurile vieții și să ajungi la mal învingător. O învingătoare este și Doina Postolachi, care în pofida faptului că destinul i-a tăiat aripile, ea mai crede în zbor. Iar visul ei mare este ca într-o zi să sară în sus așa cum făcea până la tragicul accident. Puterea de caracter și lumina din ochii Doinei Postolachi este oglindită și în personajele din romanele acesteia. Doina Postolachi descrie entuziasmul și dragostea de viață a lui Karen, valorile sale fiind în opoziție cu societatea care este mereu în goana după bani și nume.

Doina Postolachi  prezintă drama intelctualului (subiect abordat în literatură română, de către Marin Preda în „Cel mai iubit dintre pământeni”, regăsit și la  Camil Petrescu în:  „Suflete tari”,  ”Patul lui Procust” și „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război”).

Regăsim în opera Doinei Postolachi intelectualul plin de vise și aspirații confruntându-se cu societatea incapabilă să-i înțealeagă valorile și idealurile. Personajele sunt prezentate și într-un permanent conflict interior cu propria persoană.

Doina Postolachi cu deosebită măiestrie îi atribuie Timpului suflet și personalitate.

Citez: „Noaptea Timpul se desprinde de corpul oamenilor ca de un cadavru. Noaptea timpul este liber și se reîntoarce în trupuri în fiecare dimineață, când sună alarma. Alarmele ceasurilor sunt defribilatoarele care resuscitează Timpul, iar acesta se reîntoarce în trupuri ca sufletul. ”(Sesizăm, așadar, elementul reâncarnării). În romanul Doinei Postolachi persistă și elementul filozofic. Citez: „Și timpul are o viață și o moarte a lui.”;  „Cafeaua-cel mai la îndemână răsfăț, care îi face, pe cei săraci, egali bogaților”.

             Facând referire la biografia autoarei, subînțelegem clar ideea că vocea interioară a Doinei Postolachi, dă glas în romanele ei. Oare nu visează și ea să se realizeze pe plan profesional, iar factorul social îi limitează posibilitățile?!  Oare nu trăiește și ea într-un permanent zbucium sufletesc?!  Oare nu crede și ea ca Victor Petrini din „Cel mai iubit dintre pământeni” în mitul fericirii prin iubire?!

Prin scris, Doina Postolachi reușește să se detașeze de această lume crudă și rece  și să creeze o lume în care visele se îndeplinesc dacă crezi în magie. Mai mult decât atât,  Doina Postolachi reușește prin puterea voinței să depășească limitele sociale.  

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *