Anii de liceu atunci și acum. Interviu cu doamna director prof. Ioana Roxana Iorga.

Știm cu toții că profesorii au o mare influență în pregătirea profesională a elevilor, dar și formarea personalității acestora. Cred că în Colegiul Național „Roman-Vodă” ai posibilitatea de a te exprima deschis și de a comunica liber și fără inhibiții cu profesorii, formându-se conexiuni sincere de tipul elev-profesor. Trecând peste porecle, glume și comentariile specifice, fiecare învățăcel are în adâncul său dorința de a-i cunoaște mai bine pe îndrumătorii săi; în acest articol, veți avea ocazia să pătrundeți în lumea interioară a doamnei director prof. Roxana Iorga.

Dornescu Daria: De puțin timp mi-am început viața de liceu. Am citit despre adolescență, am ascultat poveștile apropiaților și am văzut zeci de filme pe această temă, dar mereu mi-am dorit să aflu această informație chiar de la dumneavoastră. Cum a fost perioada liceului, ați avut un profesor care v-a inspirat sau o materie preferată?

Director prof. Roxana Iorga: Am avut norocul și ambiția să intru la Roman Vodă și sper că și elevii de astăzi au astfel de obiective. Au fost mai mulți profesori… În perioada în care eu am făcut liceul, adică între 1989-1993, era un colectiv de profesori, nu știu dacă este bine să spun severi, dar cu o atitudine foarte…

DD: Strictă?

RI: Mai stricți, da. Așa erau vremurile. Dintre ei îmi amintesc, cu mare mare drag, în primul rând pe doamna profesoară de biologie, normal, pentru că am și urmat cursurile Facultății de Biologie, deci doamna a fost sufletul cel mai drag dintre profesori. Doamna Palade, profesoară de biologie, mi-a fost mentor. Mi-a plăcut tare mult să fiu și în prezența doamnei profesoare Romano, pe care am avut mai apoi surpriza plăcută să o am colegă de cancelarie și să continui acele momente frumoase și amintiri plăcute din liceu.

DD: Fiecare elev visează să devină cineva, să se afirme sau să-și descopere menirea, iar întrebarea mea este: ce visați să ajungeți în liceu?

RI: Îmi doream tare mult să merg pe partea aceasta de științe. Am început cu biologia, pentru că era visul meu din primul an de liceu, iar apoi am mai cochetat și cu alte cursuri postuniversitare pe aceeași ramură, adică științe, am făcut inclusiv cosmetică și geriatrie, la un moment dat, pentru că am vrut să văd și detaliile acestea. În orice caz, toate s-au închegat pe această parte de științe.

DD: V-ați imaginat vreodată că vă veți întoarce în locul în care v-ați petrecut, așa numiții, cei mai frumoși ani din existență?

RI: Nu. Nu m-am gândit niciodată că voi reveni în Colegiul Național ,,Roman Vodă“, întrucât prima parte de după facultate am rămas în Iași și profesam la un liceu de prestigiu din Iași, nu-mi apărea în visele mele să mă întorc în oraș, dar s-a întâmplat să ajung. Cum spuneam la început, sunt un om norocos că am revenit acolo unde am avut cele mai frumoase amintiri.

DD: Știu că sunteți o persoană extrem de ocupată, dar când aveți timp, care este primul lucru pe care îl faceți? Aveți vreo pasiune?

RI: Da, ador să plec la munte, oriunde. Bunicii mei sunt din zona Sucevei, spre munte, am prieteni care stau în județul Neamț, la munte și încerc să-mi fac timp să ajung în acele zone unde mă pot încărca. Am și alte pasiuni, dar nu am timp. Îmi doresc tare mult să mă îngrop în cărțile mele, foarte rar o fac, din păcate, dar asta ar fi retragerea undeva în zona de munte pe care o iubesc și afundarea în cărțile mele bune, care zac uneori pe noptieră…

DD: Ce tip de cărți citiți?

RI: Să știi că-mi plăcea la un moment dat și partea de SF. Și fata mea spunea că ar trebui să merg pe varianta din biblioteca ei, i-am zis că totuși nu chiar până acolo. În ultima perioadă am început să merg pe partea de psihologie, pentru că mă ajută să înțeleg tipologiile de elevi și de părinți, mai nou.

DD: Mulți adulți spun și cred că această generație de copii și tineri este complet pierdută în tehnologie. Credeți că elevii și-au pierdut din interes sau că performanța se atinge mai greu decât se făcea înainte?

RI: Am observat că voi sunteți atrași mai mult de acest domeniu, dar este normal, pentru că noi, acum câțiva zeci de ani nu aveam această ofertă și e normal să vă îndreptați spre partea asta de tehnologie. În primul rând este mult mai facilă, vă ajută mai mult, vă descrie fenomene pe care poate nu apucați să le înțelegeți doar din informațiile auzite. Sunteți, așa cum vă zic eu la oră, la un click distanță de informație și ar fi păcat să nu profitați de această abilitate a voastră de a intra pe rețele. Și am văzut ce a făcut perioada pandemică. Ne-a adus inclusiv pe noi, profesorii, cei care ne plângeam că sunteți cu nasul în calculator, ne-a dus și pe noi acolo și ne-a prins bine. Există părți foarte bune, așa cum există în orice lucru, dar și părți negative. Eu îmi doresc de la elevii mei să înțeleagă limita în care se afundă în această lume virtuală și să nu uite să-și păstreze rădăcinile în viața reală. Și mi-aș dori tare mult să-și facă prieteni reali, palpabili, aceștia sunt cei mai siguri și să încerce să se bucure de emoțiile acestea face to face, pentru că ele sunt cele mai importante.

DD: Înainte de statutul de director al Colegiului Național „Roman-Vodă”, ați fost și sunteți profesoară de biologie. Am onoarea de a vă avea ca profesoară și am observat chiar din primele ore că sunteți extrem de pasionată de ceea ce faceți și aveți un mod de predare foarte dinamic. Cum v-ați descoperit pasiunea pentru biologie?

RI: Ți-am spus că a fost chiar de la început un om acolo, care a iubit biologia, și eu sunt ferm convinsă că doamna profesoară Palade a iubit biologia, așa cum încerc eu să nu-mi dezamăgesc disciplina pe care am ales-o, a iubit foarte mult această disciplină și nu a făcut eforturi foarte mari, pentru că se simțea prin fiecare por, la fiecare lecție. Eu spun că a pus acolo o sămânță în mine și am fost foarte atentă la orele dumneaei în liceu și apoi am încercat să o ,,copiez”, să zic așa, încercând să vin și cu partea mea de originalitate, dar cred că, fiecăruia dintre noi, profesorii, ne-ar ieși lecții spectaculoase dacă am iubi ceea ce facem. Sunt bucuroasă să am în cancelarie o grămadă de colegi care se remarcă prin disciplinele pe care le predau.

DD: Fiind directorul unei instituții de învățământ, interacționați cu mulți oameni, cadre didactice și mii de elevi. Ce apreciați cel mai mult la o persoană?

RI: Sinceritatea. Deschiderea către comunicare. Eu sunt un om căruia îi place să spună lucruri, să găsească soluții, să interacționeze, să spună atunci când ceva deranjează, pentru că doar așa corectezi. Îmi doresc din tot sufletul ca cei cu care intru în contact să fie oameni deschiși, căci prin comunicare toate lucrurile sunt rezolvabile.

DD: Dacă ar exista posibilitatea de a vă întoarce în timp și de a alege o altă carieră, care ar fi aceea?

RI: Nu știu dacă aș alege altă carieră, altă profesie, mă văd tot în preajma copiilor. Pentru că iubesc copiii, cred că m-aș fi văzut la un moment dat în partea de pediatrie, adică medicină pediatrică, neonatologie, ceea ce sper să urmeze din tot sufletul puiul meu, ca să mă împlinească, dar nu pentru mine o face. Mi-aș fi dorit să fiu în preajma copiilor, asta e ideea.

DD: Vă mulțumesc mult pentru disponibilitate și răspunsurile sincere pe care mi le-ați oferit!