Scrisoarea noastră 

Draga mea Lisa,

Îți scriu de la Paris, am ajuns și totul e bine. De abia aștept să te revăd, chiar dacă te cunosc de doar câteva zile. Aici e frumos, dar îmi lipsești, îmi lipsește privirea ta calda, buzele roșii, ochii tăi cafenii și fața ta palidă și gingașă. Îmi este dor de săruturile tale dulci și plimbările în miez de noapte pe marginea lacului sau privind apusul, tu stând pe pieptul meu rece, în timp ce căldură ta îmi invada trupul. Mi-e dor de tine… Nu am să stau mult timp la Paris și am să mă întorc la tine. De abia aștept să te cuprind cu brațele, să îți sărut umerii goi și cu voce înceată să îți șoptesc cât de mult te iubesc. Să te iau de mână, să mergem să îți cânt la pian în timp tu ce mă scalzi în priviri și săruturi. Să ne plimbăm sub cerul înstelat de vara și sub luna plină să îți jur iubire eternă… Și când steaua ta va apărea pe cer, să simți că iubirea mea se transformă în astru ceresc și buzele mele si lipesc de al tău trup.

Mi-e dor de tine Lisa, dar am să mă întorc la tine. Te iubesc!

                                                                                                         Cu multă iubire,

                                                                                                                                                            Alexander

Dragul meu Alexander,

Îți scriu de acasă, în timp ce privesc pe fereastra ușor deschisă cerul nostru cel iubit, cerul albastru sub care noi ne-am cunoscut. Îți așteptam scrisoarea foarte mult, mă chinuie timpul care trece fără să citesc cuvintele tale. Mă bucur că ești bine, îmi făceam griji în această privință. Mii de întrebări mi-au trecut prin minte. Și eu de abia aștept să te revăd, să te iau în brațe și să îți sărut buzele catifelate și chipul luminos ai cărui ochi verzi mă priveau mereu de parcă aș fi fost unică! Îmi amintesc atât de bine seara când ne-am întâlnit! Am băut doar un pahar cu vin, dar eram beată complet de tine! Îmi lipsesc căldură ta și săruturile tale ușoare pe umerii și buzele mele. Când eram în brațele tale, timpul și lumea se opreau in loc și existam doar noi doi, fiind dependenți unul de altul. Îmi lipsește vocea ta care îmi șoptea cuvinte dulci la ureche și poezii care îmi fac inima să bată mai tare decât oricare altă dată. Te rog, fă-mi plăcerea de a rămâne mereu cu mine, numește-mă „acasă” și întoarce-te în brațele mele care te așteaptă în fiecare minut din fiecare zi.

Te iubesc Alexandre, te iubesc așa cum îmi este frică să o fac!

                                                                                             Cu dragoste,

Lisa