Cuvinte migratoare (7). Ce ascund florile ?

Calendaristic vorbind, luna martie este prima lună de primăvară. Soarele încălzește pământul, natura se trezește la viață și florile prind curaj să își ivească bulbii. Pe parcursul întregului an, acestea ne încântă cu parfumul și culoarea lor. Dar ce știm despre ele? Camelii, gardenii, begonii, magnolii, gențiane… Etimologic, aceste flori au ceva în comun: se formează dintr-un nume propriu, cel mai adesea numele unei persoane. În plus, aceste flori spun o poveste legată de un călugăr sau de un medic, care de cele mai multe ori era și botanist, pentru că singurele remedii cunoscute în trecut proveneau din plante.

Camelia

Genul Camellia include aproape două sute de specii, inclusiv planta de ceai, Camellia sinensis. Botanistul suedez Linné a botezat Camellia japonica o plantă ornamentală, descrisă de un călător german. Botanistul a ales acest nume în cinstea unui iezuit boem, fratele Josef Camel, care a plecat ca misionar în Filipine, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Acest Josef Camel a cultivat o grădină de ierburi pentru a pregăti remedii care nu se găseau in Filipine, devenind astfel botanist. Talentele sale au fost recunoscute și camelia, această floare delicată, îi va purta pentru totdeauna numele.

Gardenia

Gardenia, o altă floare tropicală prețioasă, difuzează un parfum dulce și rafinat și se cuvine să o purtăm la butoniera hainei pentru că aduce o anumită eleganță ținutei. Numele său provine de la cel al unui medic și botanist scoțian din secolul al XVIII-lea, cu nume predestinat, Alexander Garden.

Begonia

Charles Plumier, un călugăr botanist din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, va denumi multe flori în timpul unei călătorii de explorare în America în anul 1689. Originar din Marsilia, Charles Plumier era și un desenator iscusit și,din acest motiv, un anume Michel Bégon, pe atunci intendent al galerelor, l-a recomandat lui Ludovic al XIV-lea. Foarte mulțumit de exemplarele și desenele aduse înapoi, regele l-a trimis de mai multe ori pe Plumier în Indiile de Vest și în Brazilia.

Călugărul descrie multe plante pentru care alege câte un nume: begonia, în cinstea lui Bégon (cel care îl recomandase lui Ludovic al XIV-lea), magnolia, descoperită în America, după numele lui Pierre Magnol, doctor și director botanist al Grădinii Botanice din Montpellier, cea mai veche din Franța.

Dalia

Dalia este originară din Mexic și America Centrală, ceea ce explică de ce se simte bine la adăpost de îngheț. Daliile au un rol pur decorativ, cu numeroasele lor varietăți coloristice. Planta a sosit din Mexic în Europa, mai exact în Spania, în 1789. Numele i-a fost dat de directorul grădinii botanice din Madrid. Directorul, un preot botanist, va alege să aducă un omagiu unui coleg suedez, Anders Dahl, un elev al marelui Linné.

Hortensia

Am crede că hortensia este dedicată unei femei fermecătoare pe nume Hortense. Realitatea este mai puțin fermecătoare. Hortensia este un cuvânt care vine din latinescul hortensius „de grădină”. Cuvântul latinesc hortus ne-a dat horticol, horticultură și alte cuvinte legate de cultura grădinilor, dar și ortolan, această vrăbiuță de grădină, cu penele de culoare brun-roșcată și capul cenușiu-verzui.

Gențiana

Este cunoscută din Antichitate și este folosită pentru prepararea unor băuturi amare, tonice, digestive. Cuvântul este numele științific al plantei cunoscute în vorbirea populară drept ghințură, nume transmis și altor limbi (ucraineană, sârbă). Termenul științific provine din italiană – gentiana, franceză – gentiane, împrumutate la rândul lor din latinescul gentiana, care este derivat de la numele lui Gentius, un rege ilir (cca 180-168 îHr), despre care Plinius cel Bătrân spune că ar fi descoperit proprietățile curative ale plantei și ar fi folosit-o ca medicament.

Valeriana

Este numele unei plante cunoscute sub numele popular odolean (în sârbă odoljan, venit din slavul odoleti – a învinge), astfel numită datorită proprietăților sale medicinale. Numele cult de valeriană este un împrumut din franceză (valeriane), unde este de asemenea împrumutat din latina medievală (valeriana), derivat din Valeria, regiune de făcea parte din vechea Panonie, unde această plantă era foarte răspândită.

Bibliografie:

Oana Topală este licențiată a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (cu o licență în filologie modernă și una în filosofie). Din anul 2007 locuiește în Belgia unde lucrează ca traducătoare și interpretă autorizată în Ministerul Justiției din Belgia și profesor agreat pe lângă Ministerul Federației Wallonie-Bruxelles. S-a specializat în pedagogia interculturală si predă cursuri de franceză ca limbă străină, de limbă, cultură și civilizație românească și de educație interculturala. Este prozatoare și eseistă, publică în mod curent în periodice (Revista OPT motive, Revista de Cultură Familia, Portal Revista Timpul) și scrie pe blogul personal «Literatură și delicatese» (www.oanatopala.eu) povești despre cuvinte călătoare și etimologii ciudate, povestiri fantastice și despre întâmplări cu intrări în alte dimensiuni, inspirate din călătorii.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *