Tort „J.Z.” – Casa Joseph Zoller

Contiuăm o nouă serie de torturi cu ingrediente naturale. Vă aducem în atenție un preparat ce amintește de începutul secolului al XX-lea și de patronul edificiului, celebrul cofetar Joseph Zoller.

Tortul amintește de micul palat de pe strada Albă, așa cum era numită în trecut strada Elena Doamna.

Ingrediente:

• ouă bio
• ciocolată
• cacao
• lapte bio
• mascarpone
• unt
• făină
• zahăr
• frișcă
• praf de copt
• vanilie
• zmeură
• lămâie
• fructe roșii

Tortul are un blat de vanilie cu zmeura si lămâie, inserție de fructe roșii și crema de unt cu lapte condensat

Extrem de parfumat și cu multă ciocolată, sub sigla JZ (Joseph Zoller), preparatul este delicat, savuros și însiropat.

Mod de preparare

Adăugăm ouăle, făina, sarea și uleiul. Mixăm 1-2 minute până obținem o compoziție omogenă.

Cofetara Bianca Barnea realizează torturi deosebite de 5 ani pentru Casa Joseph Zoller (proprietar doamna avocat Porosnicu Gianina Vera). Torturile casei sunt în culorile auriu, argintiu, roșu, verde, galben, amintind de „veselia renașterii” și sărbătorind, de fapt, renașterea Casei Zoller care a fost restaurata în perioada 2013-2016.

În aducere aminte, vizita Alteței Sale principele Nicolae al României la Iași 2023

În perioada 17-19 octombrie Principele Nicolae a vizitat Iașul, la invitația Asociației Casa Joseph Zoller (președinte avocat Gianina-Vera Poroșnicu), participând la diverse activități.

În prima zi Alteța Sa a petrecut o după-amiază minunată la Casa Joseph Zoller și a gustat din dulciurile bio preparate special pentru acest eveniment, ce amintesc de fabrica de ciocolată a celebrului cofetar Joseph Zoller.

Programul acestei vizite a constat într-un concert susținut de Aurelian Holera. Artistul a cântat la un pian deosebit. Din mahon și inscripționat „Casa Joseph Zoller 1912”, inundat în lumina ferestrelor înalte ale casei-monument istoric, pianul aduce mult farmec interiorului clasic.
În consonanță cu mobila, pianul devine centrul atenție și inima „salonului mare” din Casa „Joseph Zoller”.

Se cerea a fi un pian în Casa „Joseph Zoller” pentru că este prea multă istorie de jur împrejurul ei, iar una dintre locatarele casei, Elsa Zoller, fiica cea mică a familiei de industriași, era pianistă și despre ea se învață la Școala de Arte „George Enescu”, chiar dacă ea a vut o carieră foarte scurtă, întrucât în anul 1941, toată familia Zoller fuge din fața diavolicescului fenomen – Progromul de la Iași.

Tot ceea ce înseamnă pian într-o casă, adică armonie, reunire în spirit, bucurie, a fost astăzi, la nu mai mult de 100 de ani, realitate. Casa are pianul ei, un pian cu coadă, un pian de mahon, cu suport elegant pentru portative (împletitură fină de lemn), cu suport de lumânării late pentru a împrăștia puternica lumină pe partitura măruntă.
Pianul este unul clasic, chiar așa comandat: cu picioare rotunde, cu suporți arcuiți, trandafirați în sculptură, cu parfumul de epocă clasică. Toate accesoriile pianului sunt aurii și pielea scaunului este un maro cu mov rafinat, culoare neutră care parcă ar spune că este așteptat să șadă și să cânte la pian: domnișoara Elsa sau poate chiar domnul Joseph Zoller, industriașul evreu.

Cea care a urmărit producția pianului este doamna Claudia Atănăsoae, director al „Casei Pianelor”, cea care s-a preocupat ca în Casa „Joseph Zoller” din Iași să vină un pian pe comandă, pian parcă coborât dintr-un pod unde a stat în perfectă așteptare peste un secol. Pianul este din însăși povestea familiei și, chiar așa închis și în lipsa Elsei Zoller, trecută pe Tărâmul Veșnic de un secol, i se aud sunetul și trepidațiile notelor pentru că…acesta este adevărul…casa are spiritul ei și acest spirit cântă acum la pian!

După concert doamna avocat Geanina-Vera Poroșnicu i-a făcut un tur al casei Alteței Sale, în care i-a prezentat tablouri și alte obiecte de artă.

Principele Nicolae

Este fiul Principesei Elena a României (n. 15 noiembrie 1950) și al profesorului doctor Robin Medforth-Mills (n. 8 decembrie 1942 – d. 2 februarie 2002). Primele luni din viață le-a petrecut făcând naveta între Elveția și Sudan, la Khartoum, unde tatăl principelui lucra ca profesor în cadrul ONU, după ce fusese profesor de geografie la Universitatea din Durham. După aceste 18 luni, familia s-a stabilit în nord-estul Angliei, la Durham, unde tatăl acestuia deținea o casă la Esh Winning, locuind aici până la divorțul părinților, în 1991. După divorțul părinților săi, Nicolae se mută împreună cu mama sa și cu tatăl vitreg într-o casă mai mică, în Sunderland, unde urmează cursurile școlii „Argly House”. Aici primește lecții de călărie, alături de sora sa, Elisabeta-Karina, mergând deseori la cluburi de echitație, iar în weekend-uri obișnuia să îl viziteze pe tatăl său și să călărească împreună. La vârsta de 14 ani, se înscrie la Shiplake College, o școală britanică tradițională cu internat, în care exista o ierarhie strictă, aproape de Henley-on-Thames, oraș aflat la aproximativ 50 km față de Londra. Aici studiază vreme de 5 ani, în compania unor elevi din toate colțurile lumii care proveneau, de asemenea, din toate mediile sociale. Tot în cadrul Shiplake College, în fiecare săptămână, avea pregătire CCF (Combined Cadet Forces), în timpul cărora participa la parade și efectua o serie de exerciții militare, fiind un fel de școală premilitară. De asemenea, Nicolae făcea parte din echipa RAF (Royal Air Force), mărșăluind și pregătindu-se în mânuirea armelor, a avioanelor și chiar având posibilitatea să zboare cu avioane mici Bulldog. Printre materiile preferate se numărau matematica și franceza, fiind poreclit de către profesoara de limba franceză „Pisica de Cheshire”, deoarece era mereu cu zâmbetul pe buze, însă, despre România sau țările din Europa de Est, își amintește că nu se discuta la orele de istorie, nici măcar atunci când venea vorba despre cel de-al Doilea Război Mondial. Vacanțele din timpul colegiului le petrecea în Franța, în cadrul schimburilor de experiență cu unele școli franceze, ori în Barcelona în cadrul unor tabere de artă, prilej cu care descoperă creațiile lui Gaudi, de care rămâne impresionat.

Întâlnirea acestuia cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a avut loc la Castelul „Windsor”, la vârsta de 16 ani, cu prilejul aniversării vârstei de 80 de ani a Regelui Mihai, ocazie cu care i-a întâlnit pe Charles, Prinț de Wales, pe Regina Sofía a Spaniei și alți membri ai dinastiilor europene.

În copilărie și-a descoperit pasiunea pentru mașini, pasiune moștenită de la bunicul său, Regele Mihai I, până în prezent având posibilitatea să conducă peste 100 de vehicule diferite, neluând în calcul bărcile și avioanele. În timpul vacanțelor petrecute la Versoix, Principele Nicolae obișnuia să petreacă ore în șir, în garajul bunicului său, urmărindu-l pe acesta cum meșterea la Jeep-urile din colecție. În dialogul cu istoricul Filip-Lucian Iorga, Nicolae își amintește cum regele i-a permis să conducă una dintre mașinile lui, fiind vorba despre un Ford ce îi aparținuse generalului George S. Patton și care îi fusese dăruit bunicului său de către Principele Felix de Luxemburg. De asemenea, petrecea clipe frumoase alături de bunica sa, Principesa Ana, cu care obișnuia să meargă la pescuit sau să iasă la plimbare cu mașina, fără vreo țintă anume. Tot de la Principesa Ana a învățat să joace golf, aceasta practicându-l în tinerețe.

Principele Nicolae a urmat ciclul primar și gimnazial la școala „Argyle House” din Sunderland, Marea Britanie, până în anul 1999 urmând ca din acel an să frecventeze cursurile Colegiului „Shiplake”, din Henley on Thames, unde a dobândit certificatul GCSE în: matematică, franceză, germană, literatură și limbă engleză, tehnologia informației, geografie și științe, iar apoi a absolvit și nivelul avansat al GCSE („A-level”) în franceză, știința afacerilor și educație fizică. În anul 2009, Principele Nicolae s-a înscris la Universitatea din Londra, urmând cursurile universitare la Colegiul „Royal Holloway”, specializându-se în management, unde a absolvit în anul 2012, anul în care s-a hotărât să se dedice cauzei României, preluând unele din activitățile Casei Regale.

Principele Nicolae a vizitat pentru prima dată România alături de Regele Mihai în anul 1992 pe când avea vârsta de doar șapte ani. Acesta își amintește de acel episod ca fiind „un moment de neuitat din istoria țării noastre, foarte puternic și emoționant”. A trăit și a studiat în Marea Britanie, însă își amintește că l-a auzit pe bunicul său, Regele Mihai, povestindu-i despre România încă de dinainte să viziteze țara în 1992.

În anul 2004, Principele a avut posibilitatea să fie lider asistent al unei expediții în Africa de Sud, Namibia, Botswana și Zimbabwe unde a învățat să nu judece o carte după copertă, urmând ca în 2005, să locuiască pentru 4 luni în Kenya și a participat la o expediție în Madagascar. În anul 2006, a fost angajat în Kenya pentru a antrena trupele Armatei Britanice în Rafting.

Începând din 2008, Nicolae este din ce în ce mai prezent în viața publică din România, participând la gala de teatru UNITER 2008 și la vizitele unchiului său, ASR Radu al României.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 25 de ani, prințul Nicolae a primit titlul de Alteță Regală și Principe al României. Activitatea caritabilă a Principelui cuprinde colaborarea cu Școala Britanică din București, într-un proiect pe teme ecologice, și susținerea organizațiilor de mediu ,,Mai Mult Verde” și „Tășuleasa Social”, unde a desfășurat diferite activități de plantare și ecologizare, în cadrul cărora a vizitat Parcul Național Munții Rodnei, zona Lacului Lala și Vârful Ineu, Parcul Național Călimani și Vârful Pietrosul. Acesta este pasionat de sport, practicând de-a lungul timpului fotbal, hockey, rugby, cricket, tenis, kayak-canoe și, ocazional, tenis, făcând parte din echipa de hockey și cricket de la Shiplake College, unde a fost vicecăpitan, iar apoi membru în echipa de lacrosse a Royal Halloway, în 2012.

Credit poze: fotograf Ștefan Vitel.

Surse: https://casaiosefzoller.porosnicugianina.ro, https://www.facebook.com/CasaJosephZoller.