Unirea Basarabiei cu România

Unirea Basarabiei a venit într-un moment critic pentru statul român, fiind negociată de către guvernul Marghiloman cu reprezentanții Sfatului Țării, la Iași și apoi la Chișinău. Aceste negocieri au vizat în primul rând dreptul la proprietate: radicalii doreau o reformă agrară totală, în timp ce proprietarii de pământ doreau să li se respecte dreptul la proprietate.

Pe lângă dreptul la proprietate, autonomia a fost o altă condiție, ca și participarea reprezentanților Basarabiei în guvernul de la Iași.

Alexandru Marghiloman și o parte a guvernului său au sosit la Chișinău, ca urmare a negocierilor duse la Iași, în momentul în care în Sfatul Țării se discuta și negocia unirea cu statul român.

Listele cu voturile deputaților Sfatului Țării, din ziua de 27 martie 1918, când s-a hotărât unirea Basarabiei cu România (ANR).

Pe 27 martie/9 aprilie 1918 „în numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, Se uneşte cu mama sa, România.”

Declarația Unirii a fost semnată de președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț, de Pantelimon Halippa, vicepreședinte al Sfatului, și Ion Buzdugan, secretar.

Condițiile puse de majoritatea românească din Basarabia au fost:

1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
2. Basarabia avea să rămână autonomă, urmând să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
8. Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Unirea Basarabiei a fost rod a unui proces de negociere între reprezentanții Sfatului Țării și a intelectualității române din Basarabia cu guvernul condus de către Alexandru Marghiloman, fiind un proces influențat de către propaganda dusă de ardelenii care doreau și luptau pentru unirea Ardealului, Banatului, Crișanei și Maramureșului – a Transilvaniei cu România.

Surse: https://mvu.ro/, https://wikipedia.ro/.