Lasă-ne-aşa, acoperiți în alb și-n dor,
Să prindem fluturi de răcoare din stejari
Și să ne-atârne pieile movii într-un pridvor
Să ne-nvelim cu îngeri şi mortar!
Lasă-ne-aşa în amintirea iernii,
Să ne-adâncim în jilțuri de cleștar,
Și să-nghețăm în forme de mătănii,
Și în rozarii vechi din chihlimbar!
O să ne poarte sfinții pe la piepturi,
Și-o să le atârnăm de gât ca o ghiulea,
Până ne vor veni și alte timpuri,
Să ne dezghețe când o trece vremea rea!
Cade cerul peste mine când te văd, o, vrăjitoare, tatuezi din limbă versuri de descântec, Amintiri și mă mușc nervos de mână, să verific viața-n…
„Îmi cad dinții!” Mi-am zis, Pieptănând părul alb, Mă cheamă şi sfinții, Afară-i prea cald… şi curg Râuri sărate pe față şi gât Am totul…
Așa suntem: datori să ne aflăm identitatea și obligați să fim artiștii propriilor noastre gânduri
zăpușeala plutește în imponderabilitate umple toată camera și dă o senzație de liniște totul e normal s-a lăsat întunericul peste lume gâze bezmetice și fluturi…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Poezie INCREDIBILA!!!! m-a lasat MUT, fara cuvinte. Trebuie traita, nici macar citita, atunci cand o citesti…
Excelent!