zăpușeala plutește în imponderabilitate
umple toată camera
și dă o senzație de liniște
totul e normal
s-a lăsat întunericul peste lume
gâze bezmetice și fluturi de noapte
dau ocol becului cu lumină moale
deasupra departe mulțime de becuri mici
pistruiază cerul
totul e bine
dimineața e adusă de spate
măsurând ultimele secunde ale nopții
de după un fir de busuioc
soarele clipește în ochii tăi
și e bine
fragment din nuvela Ploaia Satul zăcea în nemișcare. Era duminică și nici picior de om nu se vedea pe ulițe, în ciuda soarelui care deja…
nu se deosebea cu nimic de ceilalținici la culoarenici la numărul de spirenumai cădimineațacând se întorceau din peregrinările nocturnelăsând urme sclipicioaseel întârzia până aproape de…
Cât a mers și a fost zglobiu, nu mi-a păsat de ironiile ce se făceau pe seama mea și nici de aripa crem, o pată…
doi monoteişti într-o cameră goală. stau lipiţi de amintiri. fiecare ține ascunsă o scrisoare. distanța dintre ei a devenit suflare. timpul a plecat
„Îmi cad dinții!” Mi-am zis, Pieptănând părul alb, Mă cheamă şi sfinții, Afară-i prea cald… şi curg Râuri sărate pe față şi gât Am totul…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri