Colindele ne-au rămas

Vin copii să ne colinde
Colinde, rugăciuni sfinte,
Flori dalbe, flori de măr,
Colindele, daruri sfinte.
Cerul ninge cu lumină
La orice casă creștină,
Câinii latră, voci răsună,
În orice vatră străbună.
Cu flori dalbe, flori de măr,
Leru-i ler și iarăși ler,
Vin copii să ne vestească
Nașterea, mană cerească.
Într-o seară ca aceasta
Poate doar colinda noastră
Să unească pe vecie
Pământ, cer și omenie.
Oricâte-am pierdut, ele ne-au rămas,
Chiar dacă-n lumea largă ne-am retras.
Ne cântăm dorul, doina și colinda,
Simțindu-ne astfel vie încă limba.
Răspunsuri