Nichita

Într-o zi de sfârșit de martie

s-a arătat pe pământ 

ca umbra unui gând.

De-atunci cuvântul 

n-a mai fost cuvânt,

ci început de necuvânt.

De-atunci iubirea 

a intrat adânc 

în cuvântul-necuvânt,

în el și-a făcut cuibar

de dragoste, plăpând.

Articole asemănătoare

Noi

Eu sunt o rază, tu-mi ești lumină, eu sunt îngândurare,  tu, ziua senină. Eu sunt o floare, tu ești ploaia,  eu sunt pământul, tu ești…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *