Femeile de lângă voi

Nu știți despre femeile de lângă voi.
Ele nu-s mercenare, nu practică arta războiului cu plată,
se înrolează, de regulă, pentru că visează onoruri,
medalii și salve de tun.
Habar nu aveți
că sunt strategi de elită,
ce stăpânesc tehnici paramilitare
în timp ce le numărați victoriile efemere asupra
rebeliunii inoxului,
a răscoalelor din faianță
și a loviturilor de stat
din sertare,
în plutoane formate dintr-un singur soldat.

Ce știți despre cicatricile desenate de lame subțiri,
care se adună în colțuri de tâmple,
pe buze
și se lasă atât de greu astupate
de gleturi,
argile și măști din piele de om?

Știți că femeile de lângă voi se micșorează în somn?
Închid ochii, pun capul pe pernă și pe urmă aleargă..
pe coridoare de șmirghel, cu pereți de morfină,
aleargă un maraton care se termină
la coadă,într-un bazar de săruturi,
de replici subtile și amor sincron.

Iar dimineața, când se aşază
umăr la umăr cu umbrele lor,
măsoară cu un centimetru de huzur mai puțin.
Se evaporă precum licoarea uitată în cramă,
fără sigiliu de ceară, dintr-o sticlă veche de vin.

Și nu mai știți că, în hoteluri de lux,
cu lofturi din atriu și arteziene de cord,
în cazinoul unde se joacă din perete-n perete ruleta rusească,
poartă dantele care le curg pe umeri, pe spate,
brățări de gleznă din sherry,
mătăsuri nedescifrate,
satinuri-lavandă cu intrări secrete,
deconspirate atât de ușor
la marele semn…

Sau
trecute pe fugă în agenda de vineri,
între șapte și opt fără cinci,
uitate,
ca toate semnele mici,
lăsate să zacă
între o ceașcă de ness și doi biscuiți,
de către voi, fariseilor,
care muriți
deportați în toate Siberiile viselor lor,
pentru că nu știți.

Foto: arhiva personală (Marc Chagall, La création de l’homme)