Expoziția va putea fi vizitată în perioada 18 aprilie -5 iunie 2024 la spațiul ArtEast Gallery din Strada Păcurari nr. 108, Iași.

În expoziția „Tarași & friends”, Mihai Tarași & Adrian Crîșmaru, Claudiu Ciobanu, Eugen Alupopanu, George Cernat, Ioan Pricop, Marinela Ciobanu, Petru Pădurariu, Rodica Crîșmaru și Sabina Chiscop au găsit în figurativ mult mai mult decât pare la prima vedere.

Refigurarea înseamnă crearea unui punct de singularitate al realului. O singularitate surprinzătoare, exploratorie, comprehensibilă, comunicabilă, care nu poate fi altfel decât personală și originală.

Deși construit individual, punctul de singularitate îmbogățește identitatea noastră colectivă, ne ajută să vedem și să pricepem, ne emoționează sau ne tulbură.

Refigurarea nu copiază cu talent suprafețe, ci este deopotrivă introspectivă, reflexivă, intuitivă și îndrăzneață. Decelează liniile de forță ale lumii în mișcare și expansiune, dar nu ni le expune didactic, ci le sugerează prin rearanjarea ființelor și obiectelor, reale sau imaginate, stipulând noi relații între ele, în urma unei cunoașteri artistice Liniile de gravitație ale realității rămân invizibile, doar forța lor lucrează într-o reconfigurare singulară a lumii vizibile.

Dana Lungu și Dan Lungu, curatorii expoziției, prezintă proiectul astfel:

«Povestea ar putea începe și așa: studenții sunt gata pentru studiul naturii statice, dar pe catedră nu se află nimic. Profesorul intră în sală, le simte tensiune, îi privește relaxat. În mână ține un pahar cu apă, de unică folosință. Îl așează în fața lor și îi invită să treacă la treabă.

Studenții îl privesc nedumeriți. Doar un banal pahar de serie, din plastic. Nimic maiestuos, nimic mustind de sensurile trecutului, nimic exotic, nimic ”frumos”.

Blajin, profesorul deconstruiește. Orice obiect poate fi subiect al artei, chiar atunci când apare în mod spontan pe radarul atenției, chiar atunci când nu face parte dintr-o narațiune exemplară, eroică. Discursul plastic nu se hrănește fatalmente din sensurile tari ale realității, din istoria monumentală și glorioasă, din tradițiile atent șlefuite ideologic, din folclorul inevitabil milenar. Arta se poate nutri din viața noastră obișnuită, din întâmplările realității imediate, din gesturi mărunte, scene domestice, din fluxul cotidianului.

Pe ruinele unui sistem totalitar și al unui aparat de propagandă ce glorifica nonstop cu profesionalism, deconstrucția este un exercițiu de igienă intelectuală.

Cei de față constituie primul grup compact de pictori ieșeni care ne dau acces în casa lor, în viața lor, în familia și bucătăria lor, care ne invită la festinul unui figurativ postmodern, demitizat. Dar lucrurile nu se opresc aici».