Personajele care au însuflețit în această stagiune spectacole ca „Trei cadouri fermecate”, „Cartea junglei”, „Cipi, piticul uriaș”/„Csipike” sau „Faptele minunate ale lui Kőrösi Csoma Sándor”/ „Kőrösi Csoma Sándor csodálatos cselekedetei”, puse în scenă de artiștii și colaboratorii Teatrului de Păpuși „Puck”, vor putea fi admirate, între 25 iunie și 12 iulie, în cadrul expoziției „Muzeul Păpușilor”.

Manifestarea este organizată în parteneriat cu Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, instituție care va și găzdui evenimentul, în sălile de expoziții temporare de la parterul clădirii din Piața Unirii, nr. 30.

O parte a expoziției îi este dedicată regizorului Cristian Pepino, o personalitate importantă a teatrului de păpuși și marionete din România, recent plecat dintre noi. În memoria lui vor fi expuse păpușile și decorurile din spectacolele pe care le-a pus în scenă recent la Teatrul de Păpuși „Puck”, respectiv „Trei cadouri fermecate” și „Cartea junglei”, ultimele sale creații.

De asemenea, vor putea fi admirate, personaje și elemente de scenografie din cele mai recente premiere și reluări de la secția maghiară. Ambele spectacole au autori maghiari din România. Este vorba de „Cipi, piticul uriaș”/„Csipike” sau „Faptele minunate ale lui Kőrösi Csoma Sándor”/ „Kőrösi Csoma Sándor csodálatos cselekedetei”, ambele în regia Ibolyei Varga.

„Muzeul păpușilor” este un eveniment de tradiție al Teatrului de Păpuși „Puck”: la fiecare început al vacanței de vară, cei mici sunt așteptați alături de părinți și de bunici să vadă păpușile care au „jucat” pe scena teatrului clujean în stagiunea care tocmai se încheie.

Sub titlul ICONOFLUX, expoziția explorează multiplele forme pe care le poate lua relația dintre reprezentarea și simbolistica sacră și profană în arta contemporană. Expoziția urmărește felul în care imaginile religioase sunt explorate, transformate sau chiar golite de sensurile lor originare, precum și modul în care imagini cu referințe aparent profane continuă să păstreze ecouri ale unei dimensiuni spirituale.

Expoziția însumează următorii artiști reprezentativi pentru temă: Horia Bernea, Florin Mitroi, Ion Dumitriu, Mihai Sârbulescu, Alexandru Chira, Bogdan Vlăduță, Gili Mocanu, Anca Mureșan, Ciprian Mureșan, Șerban Savu, Diana Popuț și Eva Chapkin. Astfel, se dezvăluie legături între creatori aparținând unor generații distincte, evidențiind afinități surprinzătoare și continuități subtile dincolo de diferențele de limbaj, mediu sau context cultural.

Concepută ca un proiect curatorial tip studiu, expoziția ICONOFLUX nu urmărește formularea unor concluzii definitive, ci propune un câmp deschis de reflecție asupra imaginii sacrului care traversează generații, contexte istorice și practici artistice diferite în arta contemporană românească.

Lina Țărmure activează ca manager cultural și curator. A absolvit studiile de licență (2021) și master (2023) din cadrul facultății de Istoria și Teoria Artei, Universitatea Națională de Arte din București. În practica sa curatorială, se concentrează pe cercetare și organizare de expoziții urmărind tema imaginii ca fenomen cultural. A semnat producții și proiecte de artă vizuală în Bistrița, Cluj, București și Brașov. În 2019 a co-fondat Diptych Art Space București, unde a curatoriat expoziții și a organizat evenimente literare și interdisciplinare până în 2024. În prezent este directorul galeriei ARSMONITOR din București.

Expoziția aduce împreună două personalități remarcabile ale artei românești, legate printr-un dialog artistic peste generații: Vasile Kazar, maestrul incontestabil al graficii maramureșene, și Mircea Bochiș, artist complex, cu o carieră interdisciplinară ce îmbină desenul, pictura, fotografia și cartea de artist.

Vasile Kazar – maestrul desenului și al spiritului. Născut la Sighetu Marmației, în 30 iulie 1913, Vasile Kazar (cunoscut și ca Katz László) a fost una dintre cele mai importante figuri ale graficii românești din secolul XX. Format la Școala Liberă de Pictură din Baia Mare, la Budapesta și la Academia de la Grande Chaumière din Paris, Vasile Kazar s-a remarcat printr-un desen de o rigoare clasică și o expresivitate profund umană.

A fost un remarcabil ilustrator de carte, realizând imagini pentru capodopere precum Elegiile duineze de Rilke, Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale sau poemele lui Catullus, și a avut o vastă activitate pedagogică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a format generații întregi de graficieni. Opera sa, marcată de memoria tragediei umane și de profunzimea experienței plastice, este prezentă în colecții muzeale și private din întreaga lume. Expoziția include 45 de lucrări semnate Vasile Kazar, provenind din patrimoniul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Mircea Bochiș – discipolul și continuatorul spiritului graficii contemporane. Artist vizual, eseist și creator interdisciplinar, Mircea Bochiș propune în cadrul expoziției trei direcții de reflecție asupra imaginii și identității vizuale contemporane: 1. „Letter-poeme”, un omagiu vizual adus poeziei lui Gabriel Chifu; 2. „Lumea pe dos”, o serie ce reinterpretează raportul dintre pozitiv și negativ, dintre imaginea digitală și memoria materialului fotografic, un demers asupra fragilității percepției și a lumii „inversate” a epocii digitale; 3. „În căutarea selfiului perfect / Cele o mie de fețe”, un proiect manifest despre postfotografie, identitate și reflecția sinelui în imagine, realizat în dialog cu antropologul și doctorul în arte vizuale Ana-Cristina Irian.

Mircea Bochiș reinterpretează, într-un limbaj vizual contemporan și reflexiv, direcțiile ideatice deschise de Kazar, transformând moștenirea maestrului într-un discurs artistic actual, în care analiza interioară și tensiunea dintre realitate și imagine capătă un rol central.

Proiectul expozițional „Maestrul și discipolul” este un dialog între generații, o analiză asupra memoriei artistice și transformării limbajului grafic. Prin lucrările celor doi artiști, expoziția invită publicul să analizeze modul în care formele tradiției vizuale se redefinesc în contemporaneitate.

Lucrările de orfevrărie ale sculptorului Madarassy István (1948, Budapesta), laureat al Premiului Kossuth, reprezintă o întâlnire fascinantă între foc, metal și viziune spirituală. El nu doar modelează materia, ci transpune precizia sacră și milenară a artei metalelor nobile în dimensiunile sculpturii. În centrul interesului său creator se află cuprul și bronzul, pe care le mânuiește cu o asemenea virtuozitate, de parcă metalele dure ar fi doar niște țesături moi. Nucleul artei sale este definit de un profund umanism și de atașamentul față de transcendență; în operele sale, Pământul și Cerul, omul și Creatorul său se relevă într-o armonie deplină.

„Consider că o imagine devine imagine, o sculptură devine sculptură, iar o sculptură-tablou devine sculptură-tablou doar atunci când, prin intermediul focului și al flăcării, reușesc să le topesc în interior și sufletul.” (Madarassy István)

Fiul său, pictorul și profesorul Madarassy András (1979, Budapesta), reprezintă cea de-a patra generație a acestei familii de artiști, ale cărui creații sunt, de asemenea, profund pătrunse de o credință vie în Dumnezeu. Este cunoscut cu precădere pentru compozițiile, naturile statice și portretele sale cu tematică sacră. În operele sale, un rol central îl joacă reprezentarea motivelor biblice – cum ar fi apostolii – și redarea interiorizării spirituale.

„Apetența pentru figurativ a existat în mine încă de la început. Nu îmi doresc să rescriu realitatea, nu caut originalitatea cu orice preț. Desigur, cu toții suntem indivizi unici și percepem aceeași realitate în moduri diferite, și totuși avem atât de multe în comun. Am fost întotdeauna fascinat de bogăția și frumusețea realității, însă multă vreme nu m-am simțit suficient de matur, de pregătit pentru a o transpune în felul meu propriu, tinzând în același timp spre exactitate. Acest lucru nu înseamnă naturalism, ci o înțelegere a lumii, care în zilele noastre începe să devină un fel de profesiune de credință.” (András Madarassy)