Selecția expozițională realizată anul trecut a fost extinsă cu această nouă ocazie, pentru a deveni și mai cuprinzătoare, dar și mai edificatoare pentru aria tematică abordată, așa încât În cărțile artei a ajuns nu numai să includă un număr mai mare de artiști, ci și să se deschidă către alte genuri artistice, precum grafica, sculptura și obiectul, ceea ce a conferit acestei noi expoziții o relevanță crescută în ce privește exploatarea potențialului patrimonial remarcabil al muzeului.

Prin originalitatea viziunii lor artistice, lucrările din patrimoniul muzeal selectate în expoziție sunt emblematice pentru dezvoltarea artei academice, moderne, avangardiste, târziu-moderniste și contemporane, care s-a realizat și a definit evoluția artei românești începând de la mijlocul secolului al XIX-lea și până în prezent. Din această perspectivă, subliniem totodată că lucrările expuse reprezintă unele dintre cele mai valoroase exemple de sincronizare a artelor plastice din România, cu cele mai relevante curente artistice în plan european.

Făcând accesibilă publicului larg ceea ce în muzeologia actuală se consideră că reprezintă „partea invizibilă” şi în același timp indispensabilă pentru ceea ce înseamnă astăzi existența unui muzeu „viu”, În cărțile artei este un eveniment expoziţional cu caracter restitutiv, care readuce în atenție lucrări ale unor artiști consacrați, cum sunt Constantin Lecca, Romul Ladea, Abodi Nagy Béla, Tóth Szűcs Ilona, Camil Ressu, Max Hermann Maxy, Szolnay Sándor, Tasso Marchini, Aurel Ciupe, Dumitru Gheață, Fülӧp Antal Andor sau Gheorghe Ilea, cărora li s-a adăugat o lucrare inedită, aparținând artistului expresionist german Ernst Barlach.

Conceptul curatorial care a ordonat ideatic acest proiect expozițional s-a constituit din perspectiva complementară a două sensuri principale pe care le-a identificat, din punct de vedere tematic, cercetarea noastră exploratorie în patrimoniul muzeului.

Primul dintre aceste sensuri vizează reprezentarea cărții, în calitate de simbol al lecturii, a cărei semnificație este definită de conținutul compozițional al lucrărilor în care apare imaginea cărții.

Cel de-al doilea sens al conceptului curatorial vizează imaginea cărții cu paginile deschise, înțeleasă în calitatea sa de mijloc de reproducere a operei de artă și, ca atare, de retransmitere a mesajului unei opere de artă pe această cale. Îmbinarea celor două fațete ale cunoașterii artei prin intermediul receptării estetice oglindeşte întreaga diversitate stilistică sintetizată în expoziție.

Acest concept curatorial, care dă totodată și titlul expoziției, a condus la configurarea următoarelor secțiuni tematice în cadrul expoziției: 1. Naturi moarte cu cărți; 2. Intelectuali în cărțile artei; 3. Feminitatea în cărțile artei; 4. Artiștii și cărțile.

Indiferent de secțiunile tematice în care figurează, toate lucrările din această expoziție dezvăluie modurile diferite în care autorii lor s-au raportat la lumile moderne în care au trăit și au creat. În funcție de aceste desemnări, obiectul cărții a primit roluri vizuale dintre cele mai neobișnuite, pe care artiștii le atribuie, implicit, lecturii textuale înseși. Cu toate acestea, ceea ce intenționează să sugereze trama expozițională nu trimite numai la întâlnirea dintre om și diversele reprezentări artistice ale cărții, ci mai cu seamă la întâlnirea omului cu starea de lectură, acea expectativă vrăjită de mirajul unor noi sensuri în așteptare, nedeșteptate încă de privirea cititorului. Așa încât selecția lucrărilor dezvăluie de asemenea inedite portrete psihologice, revelând stări și trăiri subiective ale autorilor sau ale personajelor – deopotrivă cititori în povestea operei –, la întâlnirea lor cu starea de lectură.

Întâlnirea acestor instanțe lectorale cu cartea și cu arta transmisă prin carte intră într-o relație simbolică cu transmiterea „aurei” care supradetermină mesajul lucrărilor de artă. În acest sens, filosofi precum Walter Benjamin au argumentat că așa-numita „aură” a lucrărilor de artă – cu alte cuvinte, expresia spirituală a autenticității lor – este amplificată prin tehnicile de reproducere moderne, implicate în realizarea și transmiterea cărților, în general și a cărților de artă, în special.

Originile acestei proprietăți de potențare a efectelor unei creații plastice – în și prin universul cărții – au însă rădăcini mult mai vechi. Horst Bredekamp, spre exemplu, făcea apel, în această privință, la cercetările istoricilor de artă care au demonstrat că, în vremea Evului Mediu, imaginile de cult erau reproduse în vederea extinderii puterii lor taumaturgice. Se considera astfel că, prin reproducerea formei unei imagini de cult sau a unui relicvariu, puterea lor de mântuire sau de vindecare, adică „aura” acestora, era transferată și în planul reproducerii lor și sporea grație acestui proces, intensificându-se astfel funcţiile atribuite acelei „aure” metafizice.

Tot astfel, seria de imagini ale cărții ca obiect cultural, în diferitele ipostaze iconografice reprezentate în creațiile din expoziție, a încercat să evidențieze la rândul său – în ordinea designului expozițional – reliefarea treptată a rețelei simbolice care organizează seria compozițiilor și, corespunzător, intensificarea progresivă a funcțiilor aurei spirituale a acestora. De altfel, tocmai această accentuare graduală a impactului spiritual care poate fi atribuit iconografiei cărții i-a făcut pe unii filosofi să considere că asemenea itinerare iconografice se înscriu printre cele mai importante forme de „iluminare” culturală.

În cele din urmă, lucrările expoziției În cărțile artei relevă moduri în care tradiția culturii scrise este văzută din perspectivă artistică, dar și modul particular în care această formă de tradiție sprijină formarea culturii vizuale. Prin urmare, a fi în cărțile artei reprezintă un deziderat călăuzitor nu doar în ordinea teleologică a reprezentării artistice și a producției culturale sau în ordinea hermeneutică a discursului de specialitate al cărților de artă, ci și din perspectiva receptării de către admiratorii artei sau de către cititorii cărților din domeniul artei, în egală măsură lectori in fabula.

Rodica Olteanu este absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, unde a studiat la secția pictură, promoția 1973. A urmat o prodigioasă activitate profesională, talentul artistic al doamnei Rodica Olteanu găsind multiple forme și domenii de exprimare. De-a lungul anilor, Rodica Olteanu a avut multe expoziții personale în numeroase orașe din țară, dar și în Europa: Spania, unde a avut patru expoziții, Grecia și Republica Moldova. Are lucrări de artă în muzee și colecții din Paris, Elveția, Israel, Maroc, Germania, Austria, Italia, Turcia, Anglia, Grecia, Spania și Republica Moldova. În București are lucrări în colecții la două instituții: Muzeul George Enescu și Muzeul Teatrului Național.

Artista a abordat și pictura religioasă, pictând icoane și renovând iconostase la diferite biserici din București, Luduș, Sânger, Mânăstirea Prislop ș.a. În București, la studiourile Buftea, a lucrat în cinematografie în perioada 1979-1990, realizând scenografia la multe filme artistice și de scurt metraj. Expozițiile doamnei Rodica Olteanu au găsit ecou în cronici apărute sub condeiul unor reputați oameni de cultură: Adrian Silvan Ionescu, Marin Mihalache și Ilie Roșianu. Expoziția pe care artista o deschide la Muzeul de Artă Cluj-Napoca are caracter retrospectiv, și prezintă publicului iubitor de artă, sub titlul generic Memoria Culorii, o bogată selecție de aproximativ 90 de lucrări din prolifica producție artistică a doamnei Rodica Olteanu, artista care se întoarce, cu drag, în orașul studiilor universitare.

Titlul expoziției își găsește cheia de lectură în verbul englezesc to transcend – a trece dincolo, a depăși limitele experienței și percepției imediate. Pornind de la zone întunecate, puternic texturate și fragmentate, parcursul expozițional se deschide treptat către compoziții diafane și suprafețe luminoase, uneori incandescente, sugerând un proces de transformare, purificare și devenire.

În universul vizual construit de Florin Olari, elemente de sorginte bizantină sunt desprinse din funcția lor exclusiv iconografică și transpuse într-un limbaj plastic contemporan. Memoria sacrului întâlnește astfel reflecția asupra devenirii într-un parcurs în care imaginea depășește caracterul reprezentării și devine spațiu al transformării interioare.

Motiv structurant al limbajului său plastic, fagurele devine în creația lui Florin Olari matricea simbolică a regenerării, continuității și devenirii. Structura hexagonală devine astfel o matrice a construcției artistice, în care materia și spiritul, limita și absolutul se resorb într-o dinamică perpetuă a ascensiunii transcendentale.

TRANSCEND propune o experiență care depășește contemplarea exclusiv vizuală, căci toate simțurile participă la construirea unui microunivers în care transcendența nu este prezentată ca destinație finală, ci ca proces continuu de trecere și transformare.

Performance-ul susținut de Vlad Sebastian și Alexandra Nuna în cadrul vernisajului este conceput în dialog cu universul vizual și registrul expresiv al lucrărilor.

Florin Olari (n. 5 februarie 1982) este pictor și restaurator autorizat de Patriarhia Română și membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Cluj-Napoca. Cu o formație care reunește teologia și artele vizuale (studii de licență în teologie, urmate de masterat și doctorat în arte plastice și decorative), Florin Olari și-a construit parcursul artistic la intersecția dintre tradiția artei sacre și expresia contemporană. Cercetarea sa doctorală, „Simbolistica mierii, a fagurelui în cultura religioasă și laică”, anticipează unul dintre motivele definitorii ale creației sale: fagurele, reluat și reinterpretat în diferite etape ale demersului său artistic. Autor al picturii monumentale din șaptesprezece lăcașuri de cult și protagonist a numeroase proiecte expoziționale, Florin Olari se afirmă ca o prezență distinctă și constantă în peisajul artei contemporane, articulând un discurs vizual în care spiritualitatea, simbolul și cercetarea plastică se întâlnesc într-un limbaj original, profund personal.

TRANSCEND – Expoziție de artă contemporană
Artist: Florin Olari
Loc: Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Vernisaj: miercuri, 16 septembrie 2026, ora 18:00
Perioada de vizitare: 16 septembrie – 4 octombrie 2026
Curatoare: Ancuța-Lăcrimioara Chiș
Iau cuvântul în deschiderea expoziției: Hermina Csata – președinte UAP, filiala Cluj-Napoca, Radu Rațiu – vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Marius Țion – scriitor.