Participă Alexandru Georgescu, Mihai Niculescu, Olga Delia Mateescu, Constantin Vânătoru, Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Rodica Cotei, Ion Ghiciu, Cezara Dafinescu, Ștefan Pătrașcu, Ștefan Câlția, Răzvan Babaca, Ioan Cărmăzan, Constantin Boștină, Cosmin Gușă, Cristian Pepino, Mirela Simniceanu, Mirela Vescan, Adrian Majuru, Bogdan Popovici, Puiu Antemir, Mihai Stavilă, Ștefan Paraschiv, Tamara Cretulescu, Constantin Dinulescu, Demeter Andras, Lavinia Șandru, Aura Corbeanu, Romeo Belea.

Mihai Mălaimare (n. 27 august 1950, Botoșani, România). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1973, la clasa profesorilor Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca, Geta Angheluță. A fost șef de promoție și a primit repartiție la Teatrul Național din Capitală. A studiat pantomima la Școala de Teatru „Jacques Lecoq” din Paris. Este doctor în istoria teatrului, a fost profesor la UNATC, a predat actoria la Universitatea Ecologică, a predat pantomima la Școala de Teatru Pygmalion din Viena și a scris cărțile „Maidane cu teatru”, „Demisia”, „Șansa”, „Statuia vivantă”, „Masca şi teatrul de stradă”, „La început a fost gestul”, „Caleaşca aurită”, „Actorul, bufonul, clovnul”, „Moștenirea”. Este actor de teatru și film, director al Teatrului Masca, deputat în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008, fost membru al Consiliului Național al Audivizualului (C.N.A.) și a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

„Am descoperit, după 30 de ani de Teatru Masca, pe care l-am înființat împreună cu soția mea în 1990, că dragostea mea pentru Teatrul Național nu s-a știrbit deloc. Toate poveștile pe care le-am spus vreme de 30 de ani la Teatrul Masca în legătură cu Teatrul Național sunt în continuare limpezi, clare, precise și vibrează în mine într-un mod cu totul special. Când eram student în anul I, Moni Ghelerter, profesorul nostru, ne-a dus pe șantierul Teatrului Național. Un zidar tocmai fuma o țigară și l-am rugat să mă lase să pun și eu câteva cărămizi. Zidarul a spus da. Mi-a dat o căldare de mortar și, vreau să se știe, un metru pătrat din zidul Teatrului Național e făcut cu mâna mea. Am scris în carte că dacă o bombă atomică va cădea peste teatru, acel metru pătrat rămâne acolo, nemutat de nimic, pentru că el e făcut cu dragoste. Mi-a venit ideea trăsnită de a lua interviuri colegilor de vârstă din Teatrul Național, colegi de teatru, actori, funcționari, mașiniști, arhitectul Romeo Belea, cel care a construit teatrul și care are o poveste absolut halucinantă. Cel care citește această carte nu are o imagine despre Mălaimare, pentru că el este insignifiant acolo, ci are o imagine despre ce însemna Teatrul Național în perioada 1973 până în 1989, sub conducerea celui mai mare actor român, Radu Beligan, și a celui mai mare director de teatru, Radu Beligan. Îi datorez această carte, cu atât mai mult cu cât în 1989 a fost alungat din teatru într-un mod mișelesc de către cei care în astfel de situații sunt întotdeauna cei mai vocali, adică aceia mai mărunți, adică vreascurile”, mărturisește Mihai Mălaimare despre cartea sa.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 1 – 31 august 2023, de marți până sâmbătă, în intervalul orar 10.00 – 18.00.

***
„Expoziția Reverse humanity a lui Marius Burhan ne propune o radiografie a societății în care trăim. Este interesant că termenul de umanitate înseamnă «totalitatea oamenilor», dar și «sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia». Dacă în altă epoca, George Călinescu propunea să inventariem izbânzile culturii noastre, lucrările lui Marius Burhan ne prezintă stadiul în care a ajuns societatea în care trăim.
Personajele lui sunt dinamice și ies din tablou ca într-un cor al disperării, strigăt pe care autorul nu încearcă să-l focalizeze într-un punct, ci îl cuprinde în vocea tuturor.
Cioran spunea că «orgoliul unui om născut într-o cultură mică este întotdeauna rănit», dar autorul vine să îl contrazică prin intermediul unor lucrări de o prospețime și de o forță specifice culturilor mari.
Culorile și tehnica sunt extrem de moderne, o pictură foarte decantată ce poate fi oricând poziționată alături de opera unor artiști importanți ai generației sale de pe tot mapamondul.„ – Dr. Marian-Gabriel Avram