S-a născut în anul morții lui Lenin (4 noiembrie 1924), pe când Stalin se pregătea să preia puterea, iar la noi Partidul Comunist era scos în afara legii. A prins criza din ’33 și dictatura carlistă, cutremurul din ’40, războiul, foametea și apusul mișcării legionare; venirea comuniștilor și plecarea comuniștilor, chiar și… încălzirea globală. „Leat cu George Bush și Jimmy Carter, cu Aznavour și Marlon Brando, cu Raj Kapoor și Marcello Mastroianni, Dumitru Făiniși i-a făcut pe toți… praf. Cum s-a strecurat printre toate împrejurările vieții sau cât de ingrate i-au fost unele sarcini veți afla din paginile acestei biografii. Pasionat de înot și călătorii, de cărți și întâlniri doar cu oameni buni, astăzi, la 99 de ani, personajul cărții declară cu mâna pe inimă: «Viața e frumoasă dacă nu o dramatizezi»”, scrie Annie Muscă pe ultima copertă a cărții.

Cu minuţiozitate, biograful reuşeşte să reconstituie nu doar traseul unei vieţi, ci şi destinul personajului cărţii. Reface, odată cu evoluţia acestuia, şi epoca pe care a străbătut-o cu pas apăsat. Ani întregi de cercetări, dialoguri, întâlniri, răscoliri ale arhivelor, publice sau personale, stau la baza unei biografii, mai ales dacă autorul este conştiincios şi serios şi nu lasă nimic la voia întâmplării. Annie Muscă a studiat limba franceză la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Miséricorde din Fribourg (Elveţia). În 2008, a publicat prima biografie autorizată a omului de televiziune Tudor Vornicu, lansând astfel un original proiect de biografii. A colaborat la proiectul „Ne auzim la Majestic”, iniţiat în 2005 de Redacţia Teatrul Naţional Radiofonic, iar în perioada 2014-2019 a fost autoarea rubricii „Remember” la Revista Teatrală Radio, un proiect Radio România Cultural, dedicat vieţii teatrale româneşti şi teatrului la microfon. În aceeaşi perioadă, a iniţiat un proiect de cercetare în cadrul Agenţiei Spaţiale Române, realizând monografia acestei instituţii. Alte biografii publicate: „Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist”, Editura Terra – 2010, „Dumitru-Dorin Prunariu – biografia unui cosmonaut”, Editura Adevărul Holding – 2012, „Ion Miclea. Povestea unui fotograf”, Editura Biblioteca Bucureştilor – 2012, „Pantelie Tuţuleasa. Întâlnire cu un alt fel de cineaste”, Editura Terra – 2013, „Dan Puican. Radioul este viaţa mea”, Editura Adevărul – 2013. La Editura Terra, Focşani, Annie Muscă a publicat în 2020 „De la început până la sfârşit”, biografia lui Sebastian Papaiani, actor care nu are nevoie de prezentare, iar la Editura Paralela 45, în 2022, „Irina Margareta Nistor. Zâmbet de cinema”.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!

Participă: Maria Margareta Labiș, Teodora Labiș Crețu, Doina Lavric-Parghel, Simona Mihăescu, Cristina Deleanu, Ioana Calotă-Philippide, Eugen Cristea, Alexandru Philippide. Amfitrion: Loreta Popa.

Nicolae Labiș a purtat continuu în suflet satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, neuitând niciodată locurile natale. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, a fost învățător și fiu de brigadier silvic – ceea ce explică preocuparea pentru vânătoare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini, ridicând o locuinţă nouă, astăzi Casa Memorială „Nicolae Labiş”.

„A fost educat și a ieșit, inițial, din contextul pur al ideilor comuniste. Al acelor idei bune, generoase, imposibil de pus în practică, utopice până la urmă. După ce a citit, după ce a înțeles, și s-a lămurit cum stă treaba cu comunismul, Nicolae a suferit cumplit. În ultimul an de viață, fusese luat în vizor de Mihai Beniuc la o ședință a scriitorilor. Fratele meu se hotărâse deja să plece, să se elibereze”, mărturisea Margareta Labiș, la evocarea Muzeului Național al Literaturii Române de acum câțiva ani dedicată fratelui său.

„Înainte de sentiment, poezia se naște din talentul înnăscut, din dorința foarte sacră a tânărului, a vârstnicului, a copilului de a spune ceva frumos care să bucure cititorii. Dincolo de asta, dintr-o mare iubire. Se naște din iubirea de literatură, de frumos, de viață, de țară, de părinți, de orice, cum spunea Baudelaire. «Am iubit iubirea pură,/ floare roșie pe gură/și în inimă arsură/M-a înfiorat ades/tot ce gândurile țes». Deci, gândirea interioară naște, de fapt, poezia. E un imbold sacru. Fără el nu se poate. Cu timpul poetul este un reprezentant al societății în care a trăit. Ar fi nelalocul lui să nu-l legăm pe fratele meu, pe oricare alt poet, de societatea în care a trăit, de condițiile care l-au format. Contează foarte mult, pentru că în poezie trebuie să fii inițiat”, mărturisește Margareta Labiș.

Nicolae Labiş a fost incontestabil liderul generaţiei sale. A avut răgazul să-și vadă apărute volumul de poeme pentru copii „Puiul de cerb” (1956), fără probleme, şi volumul „Primele iubiri” (1956), cu probleme. În urma unor intervenţii ale cenzurii, a fost determinat să afirme că acesta din urmă nu-l mai reprezintă. A alcătuit proiectul unei alte cărţi de poezii, „Lupta cu inerţia”, care va apărea postum, în 1958. „Ideea luptei cu inerţia, desfăşurată atât pe plan ideologic, cât şi pe plan estetic, va fi cel mai semnificativ elan insuflat de poet până la dimensiunile, energia şi retorica unei adevărate bătălii împotriva conformismelor actualităţii proletcultiste sau realist-socialiste”, scria despre Labiș, profesorul Ion Simuț în Cultura literară, nr. 544 din 28 noiembrie 2015, numit „Nicolae Labiş între Maiakovski şi Rimbaud”.

Moartea prematură a poetului (doar 21 de ani) într-un accident de tramvai în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a dat apă la moară ideii că Nicolae Labiș devenise indezirabil pentru puterea politică. Misterul acesteia persistă încă.

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.

Invitate sunt Ana Barton, Camelia Cavadia și Loreta Popa. Marian Răducu va ține pasul cu prichindeii dornici de aventură, pe care o lansare specifică oamenilor mari îi va plictisi.

„Ocheanul fermecat” este povestea unui băiețel care pornește de pe steaua pe care locuia dintotdeauna „într-una dintre cele mai uluitoare călătorii dintre toate câte sunt cu putință”. Povestea se adresează deopotrivă copiilor mici și mari, care abia deschid ochii asupra lumii, dar și celor care îndrăznesc să viseze, să spere și să caute sensuri. Cuvintele curg cu lejeritate, dar cu o forță evocatoare aparte imaginând o lume vie, plină de strălucire și frumusețe, de candoare și, uneori, de melancolie. Vocabularul estetic creat prin ilustrații este unul vibrant, bogat în culori, alternând imagini pline de forță și dinamism cu tablouri de o deosebită duioșie și recreând la nivel vizual un univers fluid, care face trecerea de la spațiul celest la cel teluric deosebit de firească.

Aparent o poveste pentru cei mici, ,,Ocheanul fermecat” este în esență o poveste și pentru adulții care încă au suflet de copil ce călătorește în spațiul fermecat al basmelor de început de lume.
„Am scris povestea uneia dintre cele mai frumoase călătorii imaginate de mine. Am scris-o, am cântat-o și am așternut-o cu blândețe în sufletul unui copil cu ochi de stea. Apoi, cu ajutorul unor oameni-lumină, i-am îngrijit devenirea. Vă mulțumesc, Laura Greaca și Livia Greaca, pentru cum ați rescris în imagini textul meu. Câtă forță, câtă strălucire și câtă lumină ați dat fiecărui tablou în parte! În ultimul an și, mai ales în ultimele săptămâni, m-am simțit clipă de clipă, parte a unui univers plin de magie și de culoare”, scrie Ioana Ardelean Rusu.

Intrarea este liberă.