Spectacol „Laika”
Marți, 6 Iunie, ora 17:00
Luni, 12 Iunie, ora 20:00
Vineri, 16 Iunie, ora 20:00
Luni, 19 Iunie, ora 20:00
Miercuri, 21 Iunie, ora 19:00
Povestea Laikăi, cățelușa trimisă în spațiu, pe care o știe toată lumea, are și o parte necunoscută pe care am reușit să o reconstituim cu ajutorul memoriei noastre afective. „Laika” este un spectacol realizat în întregime de studenți; scris, construit și jucat de aceiași actori.
Laika, primul cosmonaut!
O eroina care și-a dat viață pentru progresul științei și al umanității, așa o știe toată lumea, dar pe ea nu a întrebat-o nimeni dacă vrea.
Și ce-ar fi putut să răspundă?
Nu știm, așa cum nu știm nici cine era sau de unde venea.
Aceste necunoscute ne-au provocat și ne-am imaginat cum ar fi fost viață ei de până atunci.
Am scris-o, am dramatizat-o, am construit păpușile și a rezultat un spectacol original.
Așa cum am văzut-o, viață Laikai este defapt viață oricăruia dintre noi , cu momente fericite, dar și mai dure, cu vise neîmplinite și cu un destin implacabil.
Un spectacol aproape nonverbal în care expresivitatea păpușii a fost principala noastră preocupare.
Vă invităm să visați alături de noi și de Laika!

Spectacol „Peștii dorm?”
Traducerea: Ciprian Marinescu
Regia: Tania Drăghici
https://docs.google.com/…/1FAIpQLSfVlvDC9R9BRu…/viewform
Scenografia: Mădălina Mihai
Asistență regie: Ariana Paul
Adaptarea muzicală: Selina Colceru, Bianca Marinescu
Universul sonor: Andrei Lăcraru
Ilustrația muzicală: Victor Ion
Lighting design: George Zamfir, Cristian Șerban
Regia tehnică: Maria Nicolici
Grafică afiș: Maria Constantin
Profesor coordonatori arta actorului: conf. univ. dr. Marius Gîlea
Profesor coordonator teatrologie: lect. univ. dr. Oana Borș
Profesori coordonatori Master DLSAS: lect. univ. dr. Bogdan Golumbeanu, prof. asoc. dr. Daniel Klinger
„Peștii dorm?” de Jens Raschke este o monodramă care vorbește despre moarte și ce înseamnă pierderea cuiva, de la diagnostic și până la înmormântare, toate prin ochii unei fetițe de 10 ani care tocmai și-a pierdut fratele mai mic. Emil a murit în urmă cu un an și, de atunci, plimbarea prin cimitir a devenit un obicei săptămânal pentru Ela. Deși pare un spațiu neobișnuit pentru un copil, fetița reușește să transforme griul cimitirului într-un univers colorat cu ajutorul imaginației, astfel, pe parcursul spectacolului, Ela reușește să formuleze toate întrebările pentru care nici adulții nu au răspuns.
Cum reușim, deci, să gestionăm pierderea cuiva?



