Pandemic JAZZ WORKSHOP: „Improvizația în jazzul contemporan”

Într-o perioadă plină de incertitudini, de viraje bruște în cotidianul care nu mai are o configurație, când nu se știe ce se întâmplă de la o oră la alta, când evenimente de mare anvergură sunt „puse în cui”, când marile săli de spectacole și instituții de cultură și-au închis porțile din cauza unui virus planetar, iată că la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași s-a reușit performanța de a fi lăsat să se strecoare nestingherit (în curte, pe holurile instituției și până în Sala Studio „Anton Diaconu”) un alt virus planetar – jazzul. Nu știați? Jazzul este un virus de care, odată contaminat… nu mai scapi! Așa că… aveți grijă ce fel de muzică „serviți”.

Când spun performanță, nu folosesc nicidecum un termen nepotrivit, ci dimpotrivă, îmi permit să cred că a fost mai mult decât atât.

Marți, 13 octombrie 2020, am ajuns în sală cu mult înainte de ora 11:00, prilej bun de a comunica prietenește cu bunii mei colegi, Romeo Cozma (profesor universitar doctor) și Dan Spînu (conferențiar universitar doctor), ambii organizatori ai evenimentului despre care încerc, de câteva rânduri, să vă vorbesc (dar, așa e în jazz, uneori introducerea poate fi foarte lungă, asemenea lui Herbie Hancock în Maiden Voyage), precum și cu mai tânărul pianist, proaspăt coleg, Tudor Amarandei.

În paranteză fie spus, întâlnirea nu a început chiar cu un taifas artistic, ci cu un mare stres, pentru că trebuia rezolvat în cel mai mic detaliu tot ce a ținut de partea tehnică a evenimentului care bătea la ușa noastră, a ăstora virusați cu… jazz.

A! Încă nu am scris despre ce eveniment vreau să vă povestesc…

Așadar, conform afișului, mai multe instituții au pus umărul pentru a genera o trăire sonoră sub umbrela unei cunoscute sintagme și anume – jazzul contemporan. Semantic vorbind, așa a fost: doi muzicieni de calibru din Germania au acceptat invitația Centrului Cultural German, a Goethe Institut, a universității noastre, a Casei de Cultură a Studenților, a Filarmonicii „Moldova” din Iași de a împărtăși din tainele jazzului prin prisma propriilor experiențe.

Astfel, pianistul și compozitorul Vladislav Sendecki împreună cu toboșarul, compozitorul și producătorul Jürgen Spiegel, sub aura Two in The Mirror (album apărut în martie 2019) și-au deschis nu doar mintea, pregătirea și vasta lor experiență în fața celor prezenți în sală, ci și inima, cu o generozitate specifică celor virusați de jazz. Despre cei doi muzicieni gășiți informații pe internet și chiar vă invit să îi cunoașteți, mai ales prin muzica pe care ne-o oferă. Spre exemplu:

Oamenii aceștia nu au vorbit despre muzică în termeni exclusiv tehnici, nu au pus accent pe teoria jazzului, ci au făcut posibilă (după opinia mea), percepția la nivel profund filosofic a acestui gen muzical, un fel de curs de retorică, sens și stilistică muzicală (dacă îmi este permisă formularea), cu tot ce jazzul poate genera la nivel emoțional, dar mai ales cu privire la forța creatoare a muzicianului de jazz, provocări la care au avut răspunsuri de-a dreptul hipnotizante, ce-i drept, mânați de întrebările venite din rândul auditoriului.

Tinerii muzicieni aflați în sală, dar și cei conectați online au avut ocazia de a înțelege dintr-o altă perspectivă improvizația în jazz, compoziția, gândirea muzicală, surse de inspirație, modalități de raportare a muzicii la propriile experiențe de viață etc. În esență, firescul văzut prin ochii creatorului de jazz.

Nu au lipsit demonstrațiile practice, atât din partea invitaților, cât și din partea studenților prezenți (pianiști, toboșari, saxofoniști, cântăreți). Aș putea să menționez, de exemplu, lecția despre cum învață un muzician de jazz să cânte swing. Atât toboșarul Jürgen Spiegel, cât și pianistul Vladislav Sendecki au venit cu explicații practice deosebit de valoroase și profund ancorate în didactica actuală a muzicii de jazz. Ba chiar s-a insistat pe o poziție corectă a bețelor de tobă în mâinile unui toboșar, de această poziție depinzând în mod decisiv calitatea sunetului, a interpretării, a prestației artistice. Cât despre swing, ca entitate stilistică și de sintaxă definitorie a jazzului, aș aprecia că pianistul Vladislav Sendecki a dovedit o mare capacitate vocală, oferindu-ne mostre de pulsații ritmice swing cu silabe scat dintre cele mai inovatoare, dar complet sugestive pentru limpezirea unui subiect atât de vast…

Moderatorul evenimentului, conferențiar universitar doctor Dan Spînu a excelat la capitolul prezentare, dar mai ales răbdare (având în vedere încercarea la care a fost nevoit să facă față și anume, o transmisiune perfectă din punct de vedere tehnic, nu a unei conferințe video pe care pot să o fac și eu de acasă, ci a unui întreg angrenaj sonor care să permită conexiunea și comunicare live cu instrumente precum pian acustic, tobe, keyboard, microfoane etc., plus imagine). Că tot vorbeam de performanță la început, da, a fost nu doar o performanță, ci probabil și o premieră, cel puțin locală, dacă nu cumva națională, aceea de a ține un atelier de muzică live… ONLINE, la un standard ridicat din toate punctele de vedere.

Așa virus… Mulțumim!