mă mângâie pe creştet

Când mă mângâie pe creştet moartea cu chip de copil,

ştie că-s puţin fragilă, suflet de bătrân senil

Stă cu mine, meditează, în genunchi, in floare lotus,

Când mă pierd ea mă plesneşte şi îmi spune: proasto, focus! 

Moartea e o doamnă vintage, îmbrăcată în versace, 

mă priveşte des cu milă, cade cu mine la pace;

Când mă mângâie pe creştet şi fumează din trabuc,

şi-mi arată ceva poze, dac-aş fi la balamuc

îmi dă două palme iarăși și îmi spune: proasto focus! 

zi merci ca mergi pe tocuri şi că n-ai ca mine platfus!

cad mereu aceeaşi probă, respiratu-n patru timpi,

yoga nu se face noaptea, nici în patul plin cu ghimpi. 

aud moartea cum se plimbă şi îşi toarnă un amaro,

spune că iubeşte rozul şi-ar juca la cazino… 

Moartea e doar o copilă, fără zile de vacanţă,

şi mă mângâie pe creştet: proasto, ai ceva speranţă!

Silvia Chicos