În memoria doctorului Costică Pânzaru

     Într-o zi de sărbătoare, mai exact în ziua când era prăznuirea Sfântului Ilie Tesviteanul, 20.07.2021, domnul doctor Costică Pânzaru, fostul manager al Spitalului Municipal Pașcani a fost condus pe ultimul drum .
   La catafalcul lui s-au adunat sute de oameni întristați, cu flori în mână, pentru a -și lua rămas bun de la cel care a fost declarat de mai multe ori ,, cetățean de onoare ” al orașului Pașcani.
   Podul de flori pe sub care a trecut trupul neînsuflețit al doctorului, în aplauzele sincere ale celor prezenți, coroanele ce împrejmuiau biserica Sf.Ioan Botezătorul ce semănau cu poalele dantelate ale unei rochii și lacrimile celor din familie, ale colegilor, apropiaților, dar și ale oamenilor simpli care l-au cunoscut, poate, într-un moment critic al vieții lor și  ca un miracol doctorul i-a salvat, toate acestea au conturat imaginea tristă și atmosfera apăsătoare din acea zi.
  Cu vocea tremurândă și cu ochii înlăcrimați, doamna doctor Aurelia Pădurariu, actualul director adjunct al spitalului, a transmis în numele colegilor săi un mesaj prin care ne –a amintit tuturor realizările și contribuția doctorului Pânzaru la modernizarea Spitalului Municipal Pașcani.
  După slujba de înmormântare la care au participat trei preoți și după cuvântul răsunător al părintelui protopop Postolache, care ne –a invitat la meditație și cugetări înalte în ce privește condiția vremelnică a  omului pe pământ,  cortegiul funerar s –a îndreptat încet spre locul de veci aflat în cimitirul din Pașcani, acolo unde, toți cei care doresc pot aprinde o lumânare în memoria doctorului Costică Pânzaru.
 Costică Pânzaru s-a născut la data de 7 iulie 1953 în Chiricești, Miclești, jud.Vaslui. Clasele primare le-a facut în satul natal, iar gimnaziul și  liceul la Liceul ,,Costache Negruzzi” din Iași, urmând, apoi, Școala Sanitară Postliceală, timp de 2 ani. 
În anul 1979 se căsătorește cu doamna doctor Luminița și vor avea un copil pe nume Maria care îi va dărui acestuia un nepot, David, în vârstă de 8 ani.
 Între anii 1975 -1981 urmează Facultatea de Medicină Generală din Iași, iar timp de 4 ani ( 1984 -1988 ) este medic în Vânători, o altă  perioadă  rezident , iar din anul 1991 devine medic primar în obstetrică și ginecologie la Spitalul de Urgență din Pașcani .

     În 1998 își va susține  lucrarea  de doctorat, iar din 2002 și până în 2019 a fost manager al Spitalului de Urgență Pașcani. 
      Discursul părintelui paroh Gigi-Daniel Ioan de la Biserica ,, Sf. Ioan Botezătorul din incinta Spitalului Municipal de Urgență, conceput atent, în așa fel încât să atingă toate aspectele importante din viața si activitatea doctorului, a fost de o profunzime aparte, deoarece, în cuvinte calde și printr-o atitudine blândă, părintele a schițat portretul și personalitatea celui care a fost Costică Pânzaru, punând accent chiar și pe latura sensibilă a acestuia.

Redăm mai jos discursul părintelui :
,,…Toți copiii aduși pe lume de el erau cei mai frumoși și cei mai deștepți, așa spunea domnul doctor.
Dacă vă uitați de jur împrejurul spațiului spitalicesc, în care vă aflați , veți observa peste tot semnătura medicului Pânzaru .
Imediat după anii 90 doctorul Pânzaru a pășit pragul spitalului ca medic primar în secția obstetrică și ginecologie, mijlocind frumos asemenea unui artist aducerea pe lume a sutelor sau poate chiar miilor de copii.
În vremuri grele pentru spital, după anii 2000, recomandat de alți doctori valoroși, doctorul Costică Pânzaru preia conducerea spitalului și, ca într-o familie, în calitate de tată, începe buna chivernisire, sau mai pe înțeles administrare a spitalului din Pașcani.
Timp de 17 ani a condus acest spital pe care l-a reconstuit total cu secții înnoite și înmulțite cu personal medical de înaltă calificare.
În concluzie, doctorul Costică Pânzaru a modernizat total, aici la Pașcani, actul medical.
Îmi aduc aminte de A.T.I –ul de la etajul 2, cu câtă migală l-a creionat, cum a schițat fiecare culoar și cum l-a configurat creând un compartiment modern dotat cu aparatură de înaltă performanță, acolo unde și-a dat și obștescul sfârșit .
Elicopterul Smurd vine la Pașcani în curtea Spitalului, pentru că are unde ateriza. Ei bine, locul acesta a fost creionat de doctorul Pânzaru.
Personal, l-am cunoscut în diferite ipostaze de viață și de activitate . El reconstruia spitalul, iar noi construiam aici o biserică în curtea Spitalului care mijlocește la Dumnezeu rugăciunile celor bolnavi și ajută cadrele medicale în vindecarea pacienților , dar și în viața lor de familie.
Pot să vă spun că pentru această biserică avea toată admirația și mai ales în ultima perioadă îl întâlneam des aici, aprinzând lumânări.
Ori de câte ori avea vreo delegație nu exista ca în program să nu fie trecută și vizita la Sfânta Biserică.
Aș mai putea spune faptul că , era un om care avea o minte cu sclipiri de piatră prețioasă, cu o forță de lucru capabilă de a discerne faptele aparent contradictorii, observa foarte bine esențialul cu o repeziciune uimitoare . Era circumspect și critic dotat cu o ingeniozitate tehnică ieșită din comun.
Doresc să mai spun, faptul că, acest medic făcea parte din categoria acelora, care, dacă avea o urgență, se urca la volan și în orice oră din zi sau din noapte era aici, prezent.
Pe lângă acestea, am observat la el și latura sentimentală, căci era iubitor de frumos, de muzică și de cultură, în general , antrenând colectivul spitalului în diverse manifestări culturale .
Adeseori am observat pe chipul lui și compasiunea, dar și gândurile care îl frământau, mai ales după plecarea din această lume a celor apropiați și mă refer aici la doctorul Ciuhureanu , un chirurg excepțional, la mama sa , la un frate al său.
Sunt convins de faptul că el a înțeles medicina ca pe un dar primit de la Dumnezeu, iar acest dar se dă doar celor capabili de o mare iubire față de semeni pentru a putea înțelege și trăi intensitatea suferinței lor. A înțeles astfel, în cel mai înalt grad, în ce constă măreția muncii sale în lupta cu boala și cu moartea transformând profesiunea sa într-o ofrandă primită de la Dumnezeu .
Adeseori, aveam discuții cu el și înțelegea faptul că, bolnavul este o ființă complexă , o personalitate și nu un amalgam de țesuturi și organe. A iubit perfecțiunea și a întărit-o foarte mult și la colaboratorii săi.
Nu uitați ! Omul este alcătuit din trup care este material și trecător, dar și din suflet care este spiritual și veșnic. De aceea, noi , permanent, trebuie să purtăm grija sufletului îngrijindu-l asemenea trupului.
Ceea ce nu a împlinit doctorul Costică, aici , cât a fost în viață, el va veghea de sus ca ucenicii lui să înfăptuiască.
Într-o lume insensibilă și anomică așa cum este lumea pe care o trecem , omenirea are nevoie să cultive modelul unor astfel de personalități arhetip, care și după moartea sa să –i vegheze pe cei în suferință.
Spitalul i –a devenit un altar cu care s-a identificat.”