IERTARE

Să-mi ierți și dumneata, iubita mea amică

cu ochi căprui și păr născut din nopți de mai,

păcatul meu de-a-te răni

scuipând jenă de limbuți

din nimicnicia mea precară,

și uită c-am greșit, mă iartă,

de glas trădat de-un orgoliu brut

și alină durerea morții mele timpurii,

copila mea din lut.

Din sfera ta înaltă, alină dorul meu de tine,

ca-n ceasuri de durere și moarte fără lumânare

pe pat murdar din salonul de nebuni,

cu glas privegheat de mântuire

și suflet mic sfâșiat de propria vină

fie-mi alături, mă iartă, seniora-ta plăpândă.

Cu mâini tremurătoare și ochi mirosind a plâns,

și glas întrerupt și soartă condamnată,

și tăcere de ocară și vuiet de regret,

nopți senine ucise de păcat

și suspin înecând amorul,

iartă apărarea mea, copilă,

sunt om, greșesc și eu,

și-n celula mea cu gratii de oțel

și pereți reci, murdari și enervanți,

tu-mi erai lumină, amica mea cu glas prelins, iar acum e beznă, și e frig și mor tăcut …

Sursă foto: kudika.ro