Arta din expoziția “Bucureștiul maghiar. Povestea unei diaspore”: Litografiile

În expoziția “Bucureștiul maghiar. Povestea unei diaspore”, proiect al Muzeului Municipiului București, găzduit de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni în spațiile Muzeului Oltului și Mureșului Superior din Miercurea-Ciuc, curatoriat de dr. Adrian Majuru, regăsim artă elevată, realizată în mai multe medii și tehnici. Cele mai multe dintre lucrările expuse aparțin domeniului graficii, fiind realizate în tehnica litografiei și cromolitografiei.

Litografierea (gr. λίθος – litos, „piatră”; γράφω – grafein, „a scrie”) este o metodă de reproducere și multiplicare pe suport celulozic a textelor și desenelor, prin utilizarea de negative imprimate sau desenate în primă fază pe o piatră fină și densă de calcar. Imprimarea litografică, în tuș negru sau colorat, este recunoscută cu uşurinţă prin faptul că substratul imprimat este neted.

Tehnica litografiei, inventată și brevetată în 1798 de către Aloys Senefelder, actor și dramaturg german, se bazează pe un principiu de bază în chimie – respingerea reciprocă dintre grăsimi (cerneluri) și apă. Astfel, pe o piatră absorbantă de calcar se trasează un desen cu un creion de cărbune gras, după care piatra este udată. Piatra udă respinge cerneala aplicată, în timp ce creionul o va absorbi, astfel încât desenul poate fi imprimat. Litografiile astfel obținute deveneau ilustrații de carte, postere și reproduceri în serie a unor texte sau desene. Principiul litografierii s-a dezvoltat, luând ulterior forma unor procese complexe folosite, printre altele, în tipografii. Litografierea offset, de pildă, e procedeul care se folosește la tipărirea ziarelor.

Momente-cheie în dezvoltarea tehnologiei de imprimare pre- și post-Senefelder

Dovezi timpurii ce atestă existența tiparului provin din templele și platele regilor din Babylonia și Sumer. Cele dintâi tehnici de tipărit foloseau blocuri fixe de lemn și se utilizau încă din secolul VII d. Hr. La templul budist Pulguksa din Coreea se găsește azi un sul de hârtie inscripționat cu diverse texte budiste, ce datează din secolul al VII-lea. Diverse alte pergamente tipărite se află în Japonia, în templul din Nara.

Johann Gutenberg se asocia în 1450 cu Johann Fust și Peter Schoffer, împreună punând bazele unor metode pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa. “Biblia lui Gutenberg” (1455) e prima sa lucrare produsă în masă.

În 1889, Hippolyte Marinoni prezenta la expoziția de la Paris invenția sa, ce folosea o rolă de hârtie pe o presă rotativă pentru a tipari texte și imagini pe ambele fețe ale hârtiei. Procedeul era numit rotogravură și se folosea la imprimarea ziarelor.

Exponatele

Litografiile, cromolitografiile și tipăriturile pe care le puteți admira în expoziția “Bucureștiul maghiar. Povestea unei diaspore”, deschisă vizitării până în data de 12 noiembrie a.c. sunt:

Carol Popp de Szathmári, “Olteancă din Romanați”, datat 1876-1884, cromolitografie pe carton, studiu de port popular (Foto 1);

Imre Drocsay, “Fată și păsări”, litografie pe carton cu temă etnografică (F2);

Imre Drocsay, “Aripi”, litografie pe carton, o alegorie a zborului (F3);

Litografie, sec. XIX – “Maghiari în costume tradiționale”, studiu asupra vestimentației vremii (F4);

Cromolitografie, sec. XIX – “Păstor de porci maghiar din comitatul Sătmar”, studiu asupra vestimentației (F4);

Cromolitografie, sec. XIX – “Bărbat maghiar”, studiu asupra vestimentației (F4);

Cromolitografie, sec. XIX – “Femeie maghiară”, studiu asupra vestimentației (F4).

Afiş pentru Turneul artistic al Teatrului Madach din Budapesta;

Program de sală concert – Pro-Arte, Sala Dalles, Franz Liszt, 14 ianuarie 1933;

Program de sală – Concert religios, Franz Liszt, 14 aprilie 1929.

Expoziția cuprinde mai multe bunuri culturale deosebite din categoria Arte plastice, dintre care amintesc lucrări de artă semnate de Carol Popp de Szathmári și Imre Drócsay, originar din Miercurea-Ciuc, provenite din patrimoniul Pinacotecii București și al Muzeului “Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”, ceramică decorativă de secol XIX din zona etnografică Harghita-Covasna, din Colecția de Artă Populară dr. Nicolae Minovici, fotografii din secolele XIX-XX realizate în atelierul bucureştean “Marie Szollosy” și documente inedite din Colecția Muzeului “Victor Babeș”, care atestă aspecte din activitatea ilustrului om de știință. Proiectul cuprinde și intervenții video – reportaje despre personalitatea pictorului Miklós Barabás, respectiv despre pianistul și compozitorul Franz Liszt, prezentând ecouri ale activității lor în București.

Expoziția spune povești despre pictori, muzicieni, oameni de știință și oameni obișnuiți, despre presă, școală, comunitate, biserică și diverse contexte istorice și sociale.

Foto, Cosmina M Oltean, cadre din expoziție

Fotografie reprezentativă, Imre Drocsay, “Fată și păsări” (F2)