O gală de cinci stele, la Teatrul Dramaturgilor Români!

44 de premiere, 550 de reprezentații, 50 de participări la festivaluri și turnee în țară, 3 nominalizări la premiile Galei UNITER, 40 de angajați și 4 directori în cei 5 ani de activitate ai Teatrului Dramaturgilor Români din București!  Și o gală de cinci stele.

Au trecut 5 ani…

În martie 2022, actorul Claudiu Bleonț a fost numit directorul interimar al Teatrului Dramaturgilor Români din București, iar în 6 mai, instituția a aniversat cinci ani de la înființare.

La gală, am stat în sală lângă actrița Rodica Mandache, care era fericită că va vedea din nou spectacolul cu piesa “Paracliserul”, de Marin Sorescu, deși îl mai văzuse de trei ori, și lângă regizorul Mircea Cornișteanu. Sala era plină. I-am văzut printre alții, la sărbătoarea teatrului: Olga Delia Mateescu, Ioana Pârvulescu, Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, Magda Catone, Felix Alexa, Dan Tudor, Catrinel Dumitrescu, Sorin Miron, Beatrice Rancea.

Teatru nu înseamnă numai proiectoare, scenă, culise, ci și fotoliile mari de pluș destinate confortului spectatorului, ambianța cu muzică, aerul condiționat și zâmbetele celor care te primesc la ușa instituției.„Teatrul e un lucru viu, nu se povestește. Și când cortina s-a închis, în inima noastră trebuie să rămână sunetul ultimului vers, să devină jurnal intim. Adevăratele jurnale intime nu se publică”, scrie Georgio Sthreler în „Scrisori despre teatru”.

Teatrul Dramaturgilor Români s-a născut din bucurie. E bucuria reîntoarcerii și regăsirii dramaturgilor pierduți, uitați în rafturi prăfuite din biblioteci, precum și a descoperirii celor talentați care scriu piese de teatru. Trebuie să-i rămână povestea și istoria undeva.

Povestea lui, de la înființare până în prezent, a fost derulată în seara galei de către  doamna Diana Mihăiță, directoarea adjunctă a teatrului, care a spus printre altele: “Zeci de dramaturgi, regizori, scenografi, critici de teatru și sute de actori, care au lucrat, în așa fel încât, să spunem azi, la mulți ani TDR, împlinești cinci ani! Vreau să le mulțumesc lor. Vreau să vă mulțumesc dumneavoastră, că sunteți aici, și sperăm să fiți alături de noi, încă cinzeci de ani de acum încolo. Ne onorează prezența dumneavoastră. Avem nevoie de prezența dumneavoastră pentru a continua. Avem nevoie de continuare și critici constructive. Avem nevoie de încurajare și apreciere.”

Totul a pornit de la o idee, apoi un început, într-un birou, cu câțiva angajați, (Horia Gârbea, Diana Ioniță, Olga Delia Mateescu, Bogdan Hrib, și Lucia Verona, fondatoarea și directoarea teatrului), la parterul unui muzeu.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, oferise un etaj, din clădirea din strada Grivița, de la numărul 64-66, în sectorul 1, care se află undeva pe drumul ce duce spre Gara de Nord a Bucureștiului. La gală, a subliniat printre altele că instituția amintită rămâne “o poveste de succes  în care entuziasmul și dăruirea au rămas la cote înalte”. Ca teatrul să prindă viață, a plătit costurile pentru decorul primului spectacol.

Lucia Verona, Horia Gârbea și Marius Bodochi au fost primii directori ai teatrului, care au povestit fiecare în parte, ce a însemnat teatrul, ce și-au propus, și ce au realizat.

Lucia VERONA:“Pe la jumătatea anilor 1990, am observat noi dramaturgii, că nu se mai joacă spectacole cu piese de teatru românești, că ar fi necesar un teatru al dramaturgilor români. Am făcut demersuri, s-a încercat la primărie, dar fără reușită. În 2016, când a fost aleasă primar Gabriela Firea, când m-a întrebat ce proiect am, am spus: <<Teatrul Dramaturgilor Români!>>, mi-a zis: <<îl facem!>>. Participase și ea, cândva, la discuțiile noastre de la Asociația Scriitorilor Români, pe când plănuiam să facem un teatru. M-a numit director, nu voiam, nu mă simțeam  în stare, am acceptat până la urmă funcția. După ce am reușit să facem cele două săli și să avem primele spectacole de teatru, din motive de sănătate, am demisionat”.

Horia GÂRBEA:“Am multe amintiri… Am trăit intens aici, patru ani, mai întâi în grădina lui Iosif Naghiu din strada <<Gala Galaction>>, unde s-au copt planurile teatrului, apoi ca director. O parte din mine a rămas și rămâne în sala <<Iosif Naghiu>>, altă parte în sala <<Ion Băieșu>>. Amintirile mă încarcă pozitiv, rămân alături de teatru, voi edita revista <<Drama>>, în continuare, cu Ion Cristescu și Lucia Verona. Amintirea mea pregnantă? Când strănutam în birou, toată lumea râdea entuziastă, făceam efortul să strănut iar, ca să mă bucur și eu de râsul lor. A fost frumos! Multe moment pline de încântare! A venit și DNA-ul. Într-o zi ajungând mai târziu la teatru, că de obicei eram matinal, colegii mei erau în curte. Sus DNA-ul făcea percheziție. Au fost vremuri interesante. Să ne bucurăm de ceea ce a fost și ce va fi! La mulți ani! ”

Destinul a făcut ca actorul care a jucat în primul spectacol al Teatrului Dramaturgilor să devină și director al teatrului. Marius Bodochi a promovat teatrul în presă, în București și în țară.

Din motive de pandemie și a restricțiilor impuse de Covid 19, în București teatrele au fost închise până în ianuarie 2021, însă spectacolele Teatrului Dramaturgilor Români s-au jucat în multe orașe din țară.

Marius BODOCHI:“Am stat aici trei ani jumătate fără două zile, adică trei stagiuni. Am ajuns ca director prin mai, cu puțin înainte de terminarea stagiunii din acel an, și toată lumea mă întreba, colegi și ziariști, de ce am acceptat să fiu director. M-am ambiționat să fiu aici pentru că se făcuseră lucruri foarte frumoase. <<Despre tandrețe>> de Mihai Vișniec, regia Felix Alexa și <<Fata Morgana>>, în regia lui Victor Ioan Frunză, sunt spectacole care se joacă și acum. Am venit în mai, acum trei ani, urma vacanța, ce era să fac? Mi-am căutat prietenii, așa l-am adus pe domnul regizor Victor Ioan Frunză, care a montat aici două spectacole. A urmat pandemia. Am stat în casă, eram director pandemic, ce mi-am propus să fac?

În București teatrele erau închise, însă eu am muncit la realizarea  unor spectacole  noi. Priveam harta țării, cum vedeam un oraș cu 2 % infectați covid, mergeam și jucam acolo. La festivalul de teatru din Timișoara am ajuns cu patru spectacole, la Sibiu cu două, cu mai multe la Constanța. Eram prezenți peste tot. Cât am fost director, am adus regizori tineri, talentați, dramaturgi importanți, radiourile și televiziunile, ca să ne facem cunoscuți. Am încercat să avem în repertoriu spectacole de teatru  cu dramaturgi clasici și dramaturgi contemporani.

Cam 75% am reușit din ce mi-am propus. Ne-am propus să avem în repertoriu Trilogia de Marin Sorescu: <<Iona>>, <<Paracliserul>>, <<Matca>>. Am reușit să punem în scenă doar două. Poate la anul viitor va fi pus în scenă și spectacolul <<Matca>>. 

Am găsit un colectiv de oameni tineri, le-am insuflat curaj și speranță, i-am motivat. Era un director adjunct aici, care mai mult încurca și bloca inițiative, l-am făcut să plece. Cunoșteam bine colectivul, am numit-o ca director adjunct pe Diana Mihăiță, om informat, pregătit, care știe să fie atentă la problemele sensibile ale angajaților. N-am fost cel mai comod director.

Spectacolele trimise în festivaluri ne-au adus aprecieri, au venit și bani. De la început mi-am propus să nu joc în acest teatru. Sunt un pătimaș, mă îndrăgostesc de rol și piesa de teatru, așa că l-am adus pe Lari Georgescu, îmi seamănă, așa cum eram eu în tinerețile mele de actor. Claudiu Bleonț a preluat multe din lucrurile pe care le-am făcut. El este un mare artist, cult, și cu siguranță, va face lucruri bune aici.

N-am plecat din Teatrul Dramaturgilor Români din cauza unei note, în urma evaluării, sau că mi s-a oferit postul de director la <<Naționalul>> Bucureștean. Joc acolo de 27 de ani. Am plecat pentru că mi-am făcut treaba aici! Nu cred că un director trebuie să stea mai mult  de multe mandate, maxim două, într-un teatru. Pentru că, ți se pare că locul devine al tău, ai senzația că este teatrul tău, începi să te exprimi despre el vorbind ca despre ceva personal. Nu, teatrul nu este al tău! Iar spectacolele trebuie să rămână cu un anume <<ștaif>>. Teatrul este important, nu noi, cei care suntem numiți directori”.

Un teatru mic, spectacole mari și o gală de cinci stele

Teatrul creează punți între oameni, adună mari întâlniri, educă, transmite mesaje, oferă o nouă înțelegere a omului și a lumii despre epoca în care trăiește. Își scrie istoria. Aburul magic al celor 5 ani a trecut, urmează o etapă nouă. Cu siguranță actualul manager îi va duce faima mai departe prin spectacole valoroase din punct de vedere estetic.

Claudiu BLEONȚ (manager): “Destinul, cu firele lui nevăzute, a țesut, ca în anul în care, Teatrul Dramaturgilor Români aniversează 5 ani de frumoasă existență, să fiu chemat, să slujesc unul din cele mai profunde texte dramatice românești <<PARACLISERUL>> de Marin Sorescu! Mulțumesc Marius Bodochi pentru invitație! La Mulți Ani Buni, colectivului Teatrului și artiștilor colaboratori în proiectele care se desfășoară cu sclipire în continuare!”

Spectacol sclipitor și un regal actoricesc

La finalul galei, a avut loc un spectacolul cu piesa “Paracliserul”, de Marin Sorescu, în regia lui Marcel Țop, un succes al stagiunii și al stagiunilor care vor urma. Textul lui Marin Sorescu are o dimensiune poetică și profundă, răscolește la fiecare citire sau rostire actoricească, tulbură de fiecare dată. În rolul paracliserului, actorul Claudiu Bleonț e sclipitor în regalul său actoricesc. E ca o flacără vie, e ca o cheie într-un labirint de stări. Un personaj ce-și pune întrebări ce provoacă neliniști.

E un spectacol, ca un concert de Rahmaninov, sau ca un cadou dumnezeiesc de care vrei să te apropii sfios, cu smerenie. O odisee cu toate dorurile, bucuriile, risipirile, chemările lumii. Simți răul, călcând cu pași monstruoși, și binele, care  e atât de discret, e și el pe undeva, se apropie.  Vine.

“Paracliserul” de Marin Sorescu, în regia lui Marcel Țop, este spectacolul care îți arată că, în negura vieții,  arta e singura noastră lumină, în stare să poată schimba ceva, în noi și în lume. Îl duci cu tine mai departe, așa cum spunea Marin Sorescu, “să nu se termine speranța înaintea aripilor”, și te întorci în sala de la Teatrul Dramaturgilor Români, ca să-l revezi, pentru că spune ceva despre tine și lumea în care trăiești.

Despre Teatrul Dramaturgilor Români din București

Maia MORGENSTERN (actriță, director T.E.S): Dragul meu Teatru al Dramaturgilor Români, împlinești 5 ani! La mulți ani! Am fost aproape! M-ai invitat să îți fiu aproape. E important pentru mine. A fost vesel, a fost ambițios….

Mircea RUSU (director T.N.B.): În sfârșit dramaturgii români au un teatru numai al lor.

Florin PIERSIC Jr.(actor). E un loc pe care l-am descoperit curând și m-a uimit. Am descoperit un loc neașteptat de frumos, cu un colectiv așa cum mi-am dorit să cunosc. Îmi place să fiu aici. Mă simt bine aici. Acest teatru nu e o clădire! E un sistem de forțe care lucrează pentru spectatorii să trăiască MAGIA!

Horia SURU (regizor de teatru): Teatrul Dramaturgilor este unul dintre cele mai performante teatre din țară în acest moment, prin oferta variată și prin calitatea spectacolelor din repertoriu. Am găsit aici un mediu  de lucru sănătos, în care se petrece ceva, în care se face performanță.

Iris SPIRIDON (actriță): Toți artiștii au nevoie de un spațiu care să le dea încredere că munca lor contează și să fie lăsați să-și dezvolte oameni minunați și de un director extrem de liber și de creativ, care mi-au fost alături în toate căutările mele și m-au ajutat să mă dezvolt artistic în spațiul lor. Aici am găsit  tinerețe, prietenie, implicare, și mai ales dorința de a face parte din noi universuri creatoare. Aici mi s-a  arătat că este nevoie de ceea ce fac și cred că acest lucru este vital în zilele noastre.

Lari GEORGESCU (actor): Pentru mine Teatrul Dramaturgilor Români este o șansă extraordinară pe care am avut-o în ultimii patru ani de a fi lucrat cu regizorii pe care îi doream de multă vreme să-i întâlnesc, de a fi cunoscut texte ale unor dramaturgi pe care nu aș fi avut ocazia  să le descopăr în afara acestei structuri! Mi-a oferit șansa de a întâlni o echipă de profesioniști, oameni cu care am fost plecat în turnee în mai toată țara și care mi-a devenit a doua familie!

Felix ALEXA (regizor de teatru): Teatrul Dramaturgilor Români este pentru mine o insulă de creativitate. Intimă, delicată, ludică, plină de fantezie, această mică insulă îmi e dragă. A fost ca un refugiu prețios de fiecare dată când am lucrat acolo. Îi doresc viață lungă și prosperitate… Ca un vizitator și admirator fidel ce îi sunt….

Răzvan VASILESCU (actor): Unele teatre trebuie să existe! Teatrul Dramaturgilor Români, care împlinește 5 ani, și pe care îl iubesc foarte mult, este unul dintre teatrele care trebuie să existe!

Matei VIȘNIEC (dramaturg): Crearea unui Teatru al Dramaturgilor Români este o idee atât de luminoasă și de necesară! Personal mă bucur enorm să mă văd jucat pe scena acestui teatru, este ca și cum m-aș întoarce cu 40 de ani în urmă ca să închid un cerc.

Letiția VLĂDESCU (actriță): Teatrul se face împreună! Ați reușit! Am reușit să creștem un spațiu cu o anumită valoare artistică și asta se poate vedea în toate producțiile teatrului, în felul de dedicare al echipei. Teatrul Dramaturgilor Români este pentru mine o a doua casă. Sunt mândră și fericită să fac parte din acest colectiv!

La mulți ani, Teatrul Dramaturgilor Români cu viață lungă și spectacole minunate!

Foto: Teatrul Dramaturgilor Români, facebook