Sfaturi pentru creșterea armonioasă și sănătoasă a unui copil

     Copiii sunt viitorul nostru, iar să ai un copil este o binecuvântare care nu i-a fost dată oricui. Tocmai de aceea cred că, cei care au fost binecuvântați cu copii sănătoși, ar trebui să se îngrijească în mod responsabil de educația lor, pentru că le sunt datori să-i educe bine, nu doar să le asigure mijloacele necesare pentru un trai numit decent.

     Am avut prilejul să cunosc tot felul de părinți și de copii datorită meseriei mele care mi-a permis să am de-a face cu copii de toate vârstele și cu părinții lor. De multe ori am avut prilejul să apreciez părinți care m-au convins că le-au dat o bună educație copiilor lor tocmai prin comportamentul copiilor, dar de și mai multe ori mi-am dat seama că există copii care au avut ghinionul să aibă niște părinți nepregătiți pentru a fi părinți.

     M-am gândit de foarte multe ori că orice viitor părinte ar trebui să facă pregătire înainte de a deveni, dar cum îmi dau seama că lucrul acesta este imposibil, zic, totuși, că orice părinte ar trebui să simtă că are datoria să se îngrijească de buna educație a copilului său pentru care este răspunzător și care, mai devreme sau mai târziu, se va vedea în comportamentul copilului ca într-o oglindă.

     Primul lucru de care ar trebui să se preocupe un părinte și cel mai important este acela de a da un bun exemplu copilului său. Comportamentul lui va fi cea mai importantă învățătură pe care i-o va putea oferi. Copiii absorb tot ce văd și de aceea este absolut necesar ca părintele să se comporte așa cum ar vrea să se comporte copilul său. Nu este destul să îi dea sfaturi bune, ci trebuie să își convingă copilul că este primul care le pune în practică. Părintele trebuie să-i inspire copilului admirația și dorința de a fi ca el, de a se comporta ca el, pentru că părintele este, pentru copil, primul exemplu și cel mai important, exemplul constant pe care cei mai mulți copii îl urmează. Doar unii dintre ei vor fi în stare să își dea seama dacă nu este normal sau frumos comportamentul părinților și vor putea să urmeze exemplul unei alte persoane pe care o stimează. De aceea, persoanele care nu au un comportament normal și corect în societate nu ar trebui să se gândească niciodată să aducă pe lume copii, dar… asta nu se întâmplă.

     Familia este cuibul în care copilul va învăța ce este iubirea, sentimentul în jurul căruia este construită viața fiecărei persoane și de aceea un părinte trebuie să știe să îi arate copilului ce este aceasta. O va face tot prin propriul exemplu și în felul acesta copilul va ști ce este ea și cum să își manifeste iubirea în toate formele ei: iubirea de Dumnezeu, de familie, de cuplu, de părinți, de copii, de oameni, de animale, de lucrurile frumoase în general etc.

     Foarte important este, de asemenea, ca părintele să știe să îl facă pe copil să înțeleagă că oricine are drepturi și îndatoriri, deci și copilul. Așadar, va fi nevoie să îi explice aceste lucruri și să fie consecvent în ce privește respectarea unor reguli de comportament, pentru că altfel copilul va înțelege că poate face orice, lucru care nu este de dorit și care adesea scapă apoi de sub control. Nu trebuie să piardă din vedere niciun părinte lucrurile care par mici detalii, pentru că, în educația unui copil, micile detalii nu sunt mici detalii, ci sunt lucruri foarte importante.

     Pedepsele pe care un părinte poate să le dea copilului său nu ar trebui niciodată să fie fizice, pentru că violența părintelui va fi luată drept normalitate și va fi practicată apoi de copil, care poate crede că în viață câștigă cine este mai puternic din punct de vedere fizic, ceea ce este total greșit. Un cuvânt apăsat al unui părinte care știe să comunice este simțit ca fiind mai dureros decât o pedeapsă fizică de un copil care a fost educat bine. De aceea părintele trebuie să comunice cu copilul său și să îl învețe și pe el să o facă. 

     Orice părinte trebuie să fie apoi convins că fiecare persoană are locul său în societate, după capacitățile pe care le are și pe care și le poate dezvolta. Dacă el este convins de asta, poate să-i transmită lucrul acesta copilului său. Asta presupune ca părintele să nu-i ceară copilului lucruri pe care nu le poate face, ci să încerce să găsească adevăratele talente care zac în copilul său, ca în orice copil, iar apoi să-l ajute să le dezvolte. Și, lucru foarte important, să accepte ca fiul lui să facă în viață ceea ce îi place, pentru că asta este prima condiție pentru a face lucrurile bine. Nimeni nu trebuie să își aleagă o meserie doar gândindu-se că aceasta îi va aduce mulți bani, pentru că banii cu adevărat nu garantează fericirea. Până la urmă, orice meserie este consumatoare de energie, dar dacă o practicăm cu dragoste, o facem bine, iar energia pe care o consumăm ni se întoarce prin satisfacția pe care ne-o dă. Nu e puțin lucru să mergi la muncă mereu cu zâmbetul pe buze gândindu-te la faptul că asta îți aduce bucurie, oricât de grea ar fi meseria pe care ai ales-o.

     Este foarte important să știe fiecare copil că poate să se bazeze pe ajutorul părintelui, dar asta nu înseamnă că părintele trebuie să facă lucrurile pe care le are de făcut fiul său. Părintele trebuie să îl supravegheze în timp ce-și duce la îndeplinire sarcinile și să intervină când i se cere ajutorul sau când vede că este nevoie de ajutorul său. Asta îl va ajuta pe copil să crească, să fie conștient de adevăratele sale capacități, să aibă încredere în el. Părintele nu trebuie să exagereze în ce privește protejarea fiului său. Este nevoie ca orice părinte să își lase copilul să lupte împotriva pericolelor cu armele pe care le are și cu conștiința faptului că părintele îi este întotdeauna aproape, dar că nu face lucrurile în locul lui tocmai pentru că îl iubește și știe că doar așa va putea el crește.

     Un părinte corect va ști să îi dea aripi copilului său și încredere că va zbura cu ele acolo unde este bine pentru el. Dacă va face asta, atunci copilul va zbura pentru a explora, dar se va întoarce mereu înspre părinte, cu aceleași aripi. Un părinte bun nu va dori niciodată să-i răscumpere copilul eșecurile din propria viață sau să facă ceea ce și-ar fi dorit el dar nu a putut din anumite motive. Fiecare persoană are o singură viață pe care trebuie să aibă libertatea de a o trăi așa cum consideră că este mai bine, asumându-și eventualele greșeli și eșecuri. De aceea, părintele trebuie să îl lase pe copil să vadă și ce înseamnă suferința, pentru că și ea este parte din viață și nimeni nu va fi scutit de aceasta.

     Pentru că eu sunt un profesor de limbă, cultură și civilizație românească în străinătate și am văzut mai multe decât mi-aș fi dorit în cei aproape douăzeci de ani pe care i-am trăit departe de țară, nu pot să nu spun că orice părinte bun va ști să îi transmită copilului său dragostea față de lucrurile nobile, care sunt mai multe, dar între ele pun pe primul loc dragostea de poporul din care face parte, de limba strămoșilor și de cultura căreia îi aparține, în conștiința faptului că nimic nu e perfect și că fiecare pădure mai are și uscături.

     Orientarea copiilor către limbile străine este foarte importantă și deosebit de benefică, dar trebuie să nu sară treptele, să o ia cu începutul, adică plecând de la limba maternă și ajungând apoi la cât mai multe limbi. Asta îi va înzestra pe copii cu o deschidere a minții și cu o cunoaștere mai profundă a lumii, pentru că a învăța o limbă înseamnă să înțelegi un popor cu tot ce înseamnă el, de la mentalitatea rezultată din experiențele sale de viață, din istoria sa, la tradiții, obiceiuri etc. Dar mai întâi trebuie să îți cunoști propriile rădăcini și doar apoi pe ale altora. Cunoașterea limbilor străine le va da copiilor, în același timp, o capacitate mai bună de a învăța toate celelalte lucruri pe care va trebui să le învețe, pentru că mintea lor va fi mult mai elastică. 

     Nu trebuie uitat faptul că, până la vârsta de trei ani, toți copiii normali vor învăța limbile în care li se va vorbi, chiar dacă vor fi mai multe, fără a face vreun efort pentru asta. De aceea, îi sfătuiesc pe acei părinți care provin din familii mixte să țină cont de acest lucru și să le vorbească fiilor lor în limba maternă. Dacă sunt mai multe limbi materne în familie, fiecare dintre membrii familiei să le vorbească în una dintre acestea, așa încât copilul să știe că, atunci când va trebui să interacționeze cu unul din membrii familiei, va trebui să folosească acea limbă. Să nu credeți că e prea greu! Încercați și îmi veți da dreptate.

     În orice caz, nu uitați că, cel mai frumos cadou pe care un părinte poate să i-l ofere copilului său, nu este o casă, nici o mașină, nici alte lucruri materiale, ci timpul pe care i-l acordă și intensitatea trăirii acestuia. Lucrurile materiale sunt mai puțin importante și și le va câștiga singur. Timpul pierdut însă nu mai poate fi recuperat, nu se mai întoarce, deci tot ce nu va fi făcut la timp nu va mai fi făcut niciodată.

     Fiți recunoscători, așadar, pentru binecuvântarea primită odată cu copiii voștri, iubiți-i și educați-i bine, pentru că numai așa societatea noastră va avea un viitor, iar când vă veți uita la  fiii voștri ca într-o oglindă vă veți umple de mândrie!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *