Nicolle Claudia Manole, o scriitoare din tânăra generaţie

Nicolle Claudia Manole are 13 ani și este elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Sirețel din judeţul Iași.

Nicolle a scris o povestioară pentru Casa „Joseph Zoller”. Aceasta a avut la Iași o întrevedere cu doamna Poroșnicu, în care a fost felicitată pentru activitățile sale literare și a primit invitația de a scrie o poveste despre Joseph Zoller.

De asemenea, doamna avocat Poroșnicu este o admiratoare a Claudiei și îi va urmări fiecare debut.

Vă invităm să-i descoperiţi povestea de viață a tinerei scriitoare în interviul următor.

Maria Diana Focșa: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru literatură și de scris povești?

Nicolle Claudia Manole: În ceea ce privește pasiunea mea pentru scris, aceasta am descoperit-o datorită cărților. Doar când deschideam o carte, micuță fiind, mă uitam atentă la desenele din cărțile respective și în mintea mea încercam să-mi imaginez despre ce scrie acolo. Când eram mică o vedeam pe mama mea scriind și lucrând cu cărți, hârtii, documente și voiam și eu acele cărți să le răsfoiesc și uneori să desenez pe ele (cum face orice copil, cred). Mergând la școală, învățând literele, îmi amintesc că încă de la clasa pregătitoare, după ce am învățat literele mari de tipar, deasupra desenelor scriam câte o propoziție reprezentativă despre ceea ce era desenat.

M.D.F.: La ce vârstă ai scris prima carte?

N.C.M.: Prima carte am scris-o la opt ani și jumătate și se numește ,,Aventuri de neuitat”. Este o cărticică mică, ce conține puține pagini cu povești și desene despre Nicolle (eu) ca personaj principal și două jucării din pluș, Alina și Cleo, care în carte sunt fetele mele. Erau jucăriile mele preferate, le luam cu mine peste tot și mai mult de atât, la acea vreme eram convinsă că cea mică, Cleo, are ,, puteri magice”. Aceste jucării m-au inspirat, imaginându-mi că particip la tot felul de aventuri alături de ele.

Această carte nu este înregistrată cu ISBN, dar pentru mine este foarte importantă deoarece succesul avut cu ea m-a îndemnat să scriu și mai multe povești. Poveștile și desenele pe care le aveam pe foi, inițial mama mea le-a scris la calculator pentru a i le da unei colege, doamnei Petronela Doroftei, profesoară de limba română, doamnă care voia să le citească. Această carte a fost lansată în aprilie 2019, la Școala Gimnazială Valea Seacă, structura Conțești (unde învață mama mea), într-o zi la Școala Altfel, la clasa doamnei învățătoare Liliana Lișman. Aplauzele, aprecierile și felicitările pe care le-am primit m-au făcut să scriu în continuare, apărând astfel alte două ediții ,,Aventuri de neuitat”.

A doua carte scrisă și de fapt prima cu ISBN a apărut când aveam 9 ani, în noiembrie 2019 la editura Taida din Iași. Lansarea a avut loc la Școala Gimnazială Sirețel, când eu eram în clasa a III-a. Îmi amintesc de acea zi, când mi-au fost alături atât colegii mei cât și copiii de la Conțești, doamna învățătoare, domnii și doamnele profesoare. Această carte are ca personaje, nu doar Nicolle și jucăriile ei, ci și colegi de clasă și doamna învățătoare. În lansarea cărții am fost susținută de Școala Gimnazială Sirețel cât și de Primăria Sirețel, domnul referent științific, Ștefan Vitel, realizând coperta și făcând posibilă participarea mea la TVR Iași, unde am vorbit despre lansarea cărții.

A treia carte ,,Aventuri de neuitat” a apărut în iunie 2021, tot la editura Taida și a fost lansată la Biblioteca Municipală ,,Leonard Gavriliu” Pașcani, într-un cadru mai restrâns, fiind stare de alertă datorită pandemiei de SARS- COV- 2. Lansarea a fost mediatizată de către televiziunea locală BitTV Pașcani. Această ediție a aventurilor de neuitat este o carte structurată în patru capitole, ce cuprinde ,,aventuri” din cele patru anotimpuri, povești cu aceleași personaje, eu și colegii mei de clasă.

Cea de-a patra carte se numește ,,Viață de zburătăciți” și a fost lansată în noiembrie 2023 tot la Biblioteca Municipală ,,Leonard Gavriliu” Pașcani, cu mulțumiri doamnei director a bibliotecii, Mihaela Cojocaru. Lansarea a fost într-un cadru mai larg, au fost prezenți domnii și doamnele profesoare, colegii și prietenii mei. În această carte nu se mai vorbește despre jucăriile din pluș, între timp am descoperit o nouă pasiune și anume, pentru păsări. Această creație literară este un roman structurat în opt capitole, în total conține 247 de pagini, în rolul principal fiind un sticlete, care participă la tot felul de acțiuni alături de alți zburătăciți, păsări sau gâze. Această carte am scris-o în ultimele două vacanțe de vară.

M.D.F.: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru desen?

N.C.M.: Dacă mai simt pasiune pentru desen? Sigur că da. Poveștile din cărțile scrise sunt însoțite de desene. Această pasiune nu cred că ar dispărea vreodată, având în vedere că de la ea a început totul. La vârsta de nici trei ani împliniți am început să desenez și-mi amintesc că desenam pui. Pe cât eram de mică îmi plăceau cărțile, caietele, pixurile, creioanele și tot felul de materiale de genul acesta. Îmi plăcea să țin creionul în mână și să desenez. Talentul la desen a fost descoperit de doamna educatoare, care îmi aprecia mereu ceea ce creionam. Am trecut de la pui la jucăriile din pluș pe care le desenam în diferite ipostaze și mai apoi, când am învățat literele, fiecare desen avea o povestioară reprezentativă. Pe măsură ce creșteam, aceste povestioare deveneau din ce în ce mai lungi, mai ample, mai detaliate. Când auzeam la școală la doamna învățătoare câte un cuvânt nou mi se părea foarte interesant și încercam și eu să-l introduc în poveștile mele.

M.D.F.: Ce ai simțit când ai văzut că munca ta dă roade?

N.C.M.: După apariția cărților, când am văzut că munca mea dă roade am avut un sentiment de bucurie și mulțumire. Succesul avut cu prima carte m-a motivat să merg mai departe scriindu-le și pe celelalte două ediții. După lansarea unei cărți îmi imaginam deja următoarea carte, cum aș vrea să arate, ce aș vrea să conțină, cum aș vrea coperta etc.

Credit poze: Ștefan Vitel.