Puterea, o bestie magnifică

Puterea, această bestie magnifică,[1] a captat atenția filosofilor, scriitorilor și artiștilor plastici de-a lungul timpului, aducând în prim plan  aspecte precum autoritatea, controlul, influența și impactul. De la Aristotel și Machiavelli până la Nietzsche și Foucault, gânditorii au analizat subtilitățile și implicatiile ei din diverse perspective, de la cea morală și politică până la cea metafizică și existențială . Scriitori precum Shakespeare, Dostoievski sau Orwell au creat personaje memorabile care ilustrează diferite teme ale dominației și supunerii, explorând conflictele interioare și exterioare generate de detinerea sau exercitarea puterii.

Artele plastice oferă o imagine vizuală a complexității puterii, surprinzând diverse manifestări ale acesteia prin intermediul formelor, culorilor și compozițiilor artistice. De la reprezentarea monarhilor puternici în picturile istorice până la expresia puterii sub forma abstracțiunii moderne, arta vizuală oferă o paletă bogată de modalități de a exprima și de a interpreta maleficul, cruzimea, abuzul, brutalitatea, influența, autoritatea puterii.

Prin intermediul picturii, mulți artiști vizuali au surprins și surprind subtilitățile și complexitățile puterii într-un mod vizual și emoțional intens. Unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, Picasso, și-a exprimat convingerile politice și sociale în celebra sa pictură “Guernica”, pictură care este un protest puternic împotriva brutalității războiului și a abuzului de putere politică. Maestrul baroc italian  – Caravaggio – a fost cunoscut pentru modul său unic de a reprezenta puterea și dramatismul în lucrarea sa ’’Judith și Capul lui Holofernes’’ surprinzând momente de forță și autoritate într-o manieră intensă de vituperație. Pictorul spaniol -Francisco de Goya – a explorat adesea teme întunecate și violente în creațiile sale, reflectând puterea coruptă și brutală a societății. Seria sa de gravuri ’’Disasters of war’’ ilustrează crud realitatea devastatoare a conflictelor și tiraniei. O altă  lucrare înfiorătoare a lui Goya, ’’Saturn Devouring His Son’’, ilustrează mitul lui Saturn care își devorează propriul fiu, reflectând tema puterii distructive și a brutalității într-o manieră viscerală și tulburătoare. Artista mexicană -Frida Kahlo – a transmis conceptele de putere și rezistență în celebrele sale autoportretele . În ’’Autoportret cu spini’’, Kahlo a explorat durerea și forța interioară necesară pentru a depăși provocările vieții. Pictorul francez – Jacques-Louis David –  celebru pentru reprezentările sale grandioase ale puterii politice în  lucrările ’’Sacul lui Napoleon’’ sau ’’Martirajul lui Louis XVI’’, ilustrează autoritatea și vulnerabilitatea liderilor politici în fața puterii poporului. Aceste exemple emblematice de picturi evidențiază diversitatea interpretărilor și reprezentărilor puterii în arta vizuală, oferind privitorilor o perspectivă complexă și profundă asupra acestei teme fascinante.

Artiștii vizuali continuă să exploreze și să conteste conceptul de putere, subliniind dimensiunile sale morale, politice și existențiale într-un mod inspirat și provocator. În acest sens, un exemplu relevant este expozitia de pictură  “Jocuri de putere”, a artistului ieșean Prof.dr. Adrian Stoleriu, Decan al Facultății de Arte Vizuale și Design la UNAGE  Iași, expoziție  al cărui vernisaj a avut loc pe data de 22 februarie 2024,  la Galeria Dana din Iași, curatoriată de dr.Maria Bilașevschi, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, Iași, și de Smaranda Bostan și prezentată de  scriitorul Grigore Elisei.

“Jocuri de putere” nu este numai o satiră asupra puterii, ci  explorează și subtilitățile puterii. Prin intermediul analizei vizuale a imaginilor și simbolurilor din aceaste lucrări, putem descoperi adâncimile tematice și mesajele subiacente transmise de artist. Un aspect vizual important al expoziției este lipsa omului în picturi și doar reprezentarea animalelor ca figuri antropomorfe, adică dotate cu trăsături umane. Această caracteristică vizuală permite contemplatorului să identifice mai ușor cu protagoniștii puterii  și să recunoască în ele aspecte ale naturii umane.  Din fiecare tablou, spectatorul este urmărit cu intensitate  fie de hoața și vicleana maimuță, fie de înfumurata și leneșa pisică, fie de  puternicul și  instinctivul  taur, fie de elegantul și inteligentul cal, fie de grațiosul și spiritualul cerb, fie de autoritarul și impulsivul urs polar, fie de alunecoasa și insesizabila focă, fie de peștele cu sânge rece,  fie de delicata și pura hermină.  În goana bizară de a se vâna unele pe altele, aceste animale par a găsi răgazul de a arunca o privire efemeră contemplatorului uman dându-i  ca temă de meditație   brutalitatea puterii, influența acesteia  în  uzurparea echilibrului,  liniștii universale, la  subjugarea sau chiar dispariția prin metode pline de cruzime a celor slabi.

În picturile  lui Adrian Stoleriu, cromatica si perspectiva sunt două elemente importante folosite pentru a sugera conceptul de putere. Artistul   utilizează culori și tonuri de roșu, negru, albastru, alb, gri, auriu  si argintiu pentru a transmite emoții și mesaje subtile. Roșul este adesea asociat cu pasiunea, energia și puterea, în timp ce negrul poate transmite  autoritate dar și  eleganță. Culorile auriu si argintiu sunt folosite pentru a sugera bogație, lux și prestigiu, ceea ce poate fi asociat cu conceptul de putere. Prin utilizarea acestor culori în mod strategic, artistul a creat compoziții vizuale care transmit un sentiment de forță și influență. Perspectiva este adesea perspectiva înaltă sau „bird’s-eye view”. Această perspectivă implică reprezentarea subiectului pisică, de exemplu,  dintr-un unghi superior, oferind o privire de ansamblu asupra scenei si creând o senzație de dominație și control. Prin utilizarea acestei perspective, artistul  transmite ideea de autoritate, superioritate sau putere fie a subiectului reprezentat, fie asupra subiectului reprezentat sau   la modul în care subiectele (animalele) sunt reprezentate spațial pentru a se crea iluzia adâncimii și volumului. Prin combinarea acestor două elemente ( cromatica și perspectiva), Stoleriu a  creat compoziții vizuale puternice care transmit ideea de forță, brutalitate, dominație, autoritate. 

Contemplând  pisicile lui Adrian Stoleriu, ne gândim  că acestea reprezintă  atât puterea solară sugerată prin tonurile  aurii roșcate,  cât si pe cea a lunii, prin cromatica gri-argintie utilizată, precum și splendoarea nopții sugerată de fundalul negru elegant al tablourilor. Pisicile din picturile artistului pot simboliza întunericul, răul, demonii, hoția și șiretenia, lenea, ipocrizia, distanțarea afectivă, înfumurarea, dar și independența, libertatea, dorința, intuiția și subconștientul. Practic, imaginația noastră e provocată subtil de jocurile puterii cunoașterii fie ea vizuală, psihologică sau spirituală. Deși domesticită încă din vremea Egiptului antic, pisica a fost uneori și un simbol al cruzimii (poate din pricina obiceiului ei de a vâna) și al libertății (întrucât se lăsa cu greu prinsă). În lumea celtică, pisicile simbolizau răul și erau sacrificate în ritualuri religioase. Egiptenii aveau convingerea că pisica este înzestrată cu suflet, o credință neîmpărtășită de alte popoare. Adrian Stoleriu ne sugerează, prin tablourile sale, că pisicile  pot întrupa benefice simboluri și semne din punct de vedere spiritual. Rezerva ori distanțarea emotională a pisicilor  ne poate semnala că ar trebui sa ne îndepărtăm de anumite jocuri de putere.


  Uneori, misterul cu care este învăluită pisica, comportamentul său imprevizibil  și năzdrăvăniile sale neașteptate ne transmit un mesaj legat de creativitatea pe care nu ar trebui să o neglijăm în evoluția noastră. Totodată, misterul aparent al pisicii ar putea să ne aducă aminte că avem puterea de a nu ne lăsa pradă iluziilor, că nu trebuie să ne lăsăm încătușati de false jocuri de putere, de ignoranță și că putem ajunge la o autentică înțelegere a lumii apelând la înțelepciunea noastră interioară.

Adrian Stoleriu, prin expoziția “Jocuri de putere”, creează o metaforă a puterii ca autoritate, a puterii ca relație de dominatie, a puterii vazută ca o creatoare a unei noi ordini existențiale, și ne  invită să reflectăm asupra trecutului, prezentului și viitorului umanității apelând la simboluri. Ne provoacă  să ne întrebăm ce este puterea, ce sunt jocurile de putere, care este prețul libertății și cine poartă răspunderea pentru menținerea ei în lumea în care trăim.


[1] Michel Foucault, “Theatrum philosophicum”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005

Publicat în Arte vizuale, Cultură, Expoziție, RecenziiRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *