Răspândiți prin lume…

Răspândiți, asemeni semințelor pe care vântul le poartă, adesea, departe de brazda lăsată în urmă de plugar. Sunt, astăzi, nenumărați români care se regăsesc în această definiție a cuvântului pe care  vechii greci l-au creat din  dia speiro (διασπείρω) – răspândiți pe pământ, în lume. Diaspora e un cuvânt pe care îl folosim de multă vreme, atribuindu-i mereu noi sensuri. Dar ea înseamnă întotdeauna oameni, români care ajung să se adapteze pe soluri străine mai mult sau mai puțin prietenoase, să se schimbe în anumite privințe, dar își păstrează cea mai importantă dimensiune a identității, cea sufletească.

Florin Morariu, căci despre el va fi vorba în cele ce urmează, este londonez, fără a fi încetat vreodată să fie ieșean. Își păstrează accentul, la fel și iubirea pentru acest oraș și pentru oamenii lui, în mijlocul cărora se simte acasă. Dar, asemeni multor altor fii ai Iașului, a plecat în străinătate pentru un trai mai bun. Forța, îndemânarea și, înainte de toate, etica muncii îi deschideau un drum pe care sute de mii sau milioane de compatrioți îl cunosc deja: muncă îndârjită, cumpătare și, cine știe, întoarcere acasă după atingerea unui anumit prag, măsurat în lire sterline. Pentru că Florin a plecat să facă  pentru londonezi ceea ce știe el mai bine: pâine. Iar asta l-a făcut să se afle pe 3 iunie 2017, seara târziu, în brutăria Bread Ahead din Borough Market, în apropierea Podului Londrei, când trei teroriști islamiști au atacat cu cuțite trecătorii. A văzut pe geam oameni fugind, speriați, și asta l-a făcut să deschidă ușa și să adăpostească douăzeci de persoane, după care a ieșit și l-a lovit pe unul dintre atacatori cu ceea ce avea la îndemână: o ladă de pâine.

Nu vom insista, aici, asupra detaliilor atacului din acea seară de iunie, în care au murit opt persoane, plus cei trei teroriști. Pentru Florin, el a reprezentat intrarea sub reflectoarele mass media și, un an mai târziu, primirea unei prestigioase decorații – Queen’s Commendation for Bravery. Nu sunt mulți civilii care se pot lăuda cu această distincție, dar Florin a meritat-o cu prisosință.

Doar că notorietatea l-a expus unor riscuri pe care, paradoxal, autoritățile britanice nu au părut dornice și interesate să le atenueze. Atât de cunoscutul erou român devenise un risc de securitate pentru angajatori, pentru proprietarii de apartamente și așa mai departe. Orașul care îl adulase o vreme devenise insensibil, astfel că Florin s-a întors la Iași. Aici avea să se producă întâlnirea cu avocata Gianina Vera Poroșnicu, cea care l-a încurajat și l-a ajutat să străpungă barierele sistemului legal din Regatul Unit.

Florin a obținut satisfacția cuvenită – în beneficiul său, dar și al celor care ar putea ajunge, în viitor, în situații asemănătoare.

Colaborarea cu avocata și sfătuitoarea sa a dat naștere unei prietenii de durată, dar a însemnat și o nouă despărțire a lui Florin de Iași. Începea un nou drum al lui Florin în insulă, grație victoriei profesională repurtate de cunoscuta avocată. Mai mult ca în trecut, Florin s-a încadrat în comunitatea românească din capitala Regatului, de care se simte legat chiar dacă, așa cum e și normal, inima îl cheamă acasă.

A fi în diaspora înseamnă, însă, a nu-ți uita rădăcinile și trăirile. Florin continuă să muncească îndârjit, dar găsește timp și energie pentru a se reuni cu cei asemeni lui, în momente românești. Așa s-a întâmplat, sâmbăta trecută, la St. Marylebone Parish Church, o biserică anglicană clădită în urmă cu două secole pe Marylebone Road, în inima City-ului londonez. Acolo sunt mereu bine primiți oaspeții care au nevoie de un spațiu generos pentru un act de cultură. Iar sâmbătă au venit conaționalii noștri, pentru a-l întâmpina pe marele actor Dorel Vișan și, prin harul maestrului, pentru a se reîntâlni cu Eminescu. Diaspora este un substantiv ce are mereu nevoie de adjectiv – „românească”. Dar acești oameni continuă să fie români și datorită faptului că se raportează la cultura națională și la simbolul ei suprem, Mihai Eminescu.

A fost – mai e nevoie să spunem? – emoționant. Versurile lui Eminescu recitate de Dorel Vișan au ajuns la inima participanților, printre care se afla și Florin Morariu. Așa cum se întâmplă aproape întotdeauna, oaspeții comunității de români din Londra știu că în public se află un om curajos, un erou, și doresc să-l cunoască. Iar întâlnirea cu maestrul Dorel Vișan l-a făcut pe Florin să se gândească la cineva care admiră nespus poezia eminesciană: nimeni alta decât prietena și sfătuitoarea sa din Iași, avocata Gianina Vera Poroșnicu.

Un set lansat cu acea ocazie – volum și audiobook conținând Scrisorile lui Eminescu, recitate de Dorel Vișan – a fost semnat de maestrul scenei românești și a luat drumul Iașului, spre bucuria doamnei Poroșnicu și a tatălui său, domnul Vasile Geantău, ambii fiind fascinați de poezia și personalitatea eminesciană. Iată cum, din diaspora, un erou ieșean-londonez conectează Clujul maestrului scenei cu Iașul avocatei iubitoare de cultură. Totul, evident, sub semnul lui Eminescu, cel ce ne dă sens – aici și oriunde ne-am afla răspândiți prin lume.