Câteodată viaţa-i
Un trafic imens.
Ascultă-mi povaţa
Mergi… pe contrasens!
Scoală-te cu zorii,
Scaldă-te în ploi,
Zboară ca cocorii
Sus… şi doar în doi!
Stinge telefonul
Şi ascultă-n căşti
Inima… şi omul
Pe care-l iubeşti!
Caută-ţi talentul
Printre însuşiri,
Şi scoate prezentul
Dintre… amintiri.
Iubeşte şi iartă
Viaţa… are sens
Numai câteodată
Mergi… pe contrasens!
Vrăbioară durdulieZboară, zboară peste glieÎn cioc mic du veste mareDomnul… ne mai dă iertare! Cât ne mai trimite… zoriiDe-o aripă cu cocoriiCât mai ţine-un cuib…
Taci molcom inimă… taciCe ţi-i dat, tot ai să tragi!Aşa-i viaţa… n-ai ce-i faceTu-i dai zile şi ea… ace. Cât dor inimă… încapeÎntr-un piept de…
Acolo… unde m-am născutS-a oprit timpul… sub un nucIar în fântâni izvoare tacȘ-un clopot dă din veac în veac. O cumpănă albă de gerA stat,…
Ce dor mi-e… de a mai visaLa umbra unui… fulg de neaLa geamul vechilor poveștiÎn sânul casei… părintești. Ce dor… ce tânguiri perindDe jocul focului…
M-au întrebat de multe oriDe ce mai stau… prin ţarăCu mâna ceea de cocoriSlăbănogiţi… să zboară. Şi răspundeam c-o oarecumDurere… în fiinţăMi-e greu aici dar……
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri