Mama
Floare, mamă, primăvară
Cu ochi senini și chip blajin,
Icoana mea de pus în ramă
Să te sărut, să mă închin.
Purtată ești de vremuri reci și grele
În astă lume trecătoare,
Dar până-n ultima secundă
Pe chip ți-e zâmbetul parfum de floare.
Nici norii cei mai negri nu se-ndură
Să-mi facă umbră atunci când tu veghezi,
C-așa a fost lăsat de la natură
Să vindeci tot, nimic să nu rănești.
Și vei pleca și tu în neființă
Dar nu vei lua cu tine ce-i al meu
Un chip blajin și o privire caldă,
Duioasa mângâiere de-altădată.
Cad frunzele iubito
Cad frunzele iubito
Și cad și lacrimi grele
Din ochii mei ca toamna
Lipsiți de mângâiere.
M-apasă-n suflet dorul
Și inima mi-o frânge,
Durerea mă apasă
Tot corpul mi-l atinge.
Calc pașnic printre frunze
Și-mi amintesc de tine
Când scuturai un ramur
Cădeau toate pe mine.
Îți simt mâinile calde
Ce-mi atingeau obrajii,
Privindu-ți ochii verzi
Cum sunt în munte brazii.
Trecut-au anii peste noi
Trecut-au anii peste noi,
Ca neaua cea topită
Răsare suflet nou din ploi
Și viață asfințită.
În altă lume ne-au chemat
Și ne-au cerut răsplată,
Vom merge noi, vor merge ei
Nu mergem toți deodată.
Bătrâne timpuri au apus
Iar noi, statui de gheață,
Lăsăm în urmă muguri noi
Și rădăcini de viață.
Tot ce-am trăit în infinit
S-a stins într-o secundă,
În altă lume ne-au chemat
O lume care-i mută.
În pădurea-nmiresmată
În pădurea-nmiresmată
Printre foșnete de frunze,
Căutam singurătatea
Și cu gândurile mute.
Numai greierii îngână,
Susurul apelor reci
Iar sub frunzele picate
Cutreieram pe poteci.
Sufletulu-i dam odihnă
Și parfum de tămâioară,
Printre ramurile-nalte
M-atingeau raze de soare.
Graiul cucului mă duce
Pe tărâmuri de cleștare,
Rezemat de-un trunchi bătrân
Cad în adâncă visare.
Pițigoii mă dezmiardă
Cu cea dulce simfonie
Iar mai jos lângă izvoare
Fluturi mii sunt pe câmpie.
Primăvara
A-nverzit codrul pe poale,
Și pădurea-i toată crudă
Pe câmpii și peste vale,
Totu-i viu, cât vezi în zare.
Un covor de floricele,
Se așterne pe câmpie;
Păsările mii și mii,
Într-un cor de veselie.
Cântă cucul pe un ram,
Rândunelele la geam,
Fluturași ce zboară-n sus,
Iepurași sar prin văzduh.
Jos în vale cânt de dor,
Fluierul ciobanilor,
Căprioarele ce bea
Apa rece din vâlcea.
Curg izvoarele la vale,
Într-un murmur liniștit
Și sub razele de soare
Viață nouă-a răsărit.
În vârf de deal
În vârf de deal, șezut pe spate,
Privesc la luna cea înaltă
De ți-aș vedea și chipul tău
Ar fi o noapte minunată!
De m-aș întoarce-n sat acum,
Și tu m-ai aștepta cu dor,
Să vezi cum inima-mi tresaltă
Și simt că sunt nemuritor!
Foșnește codrul și îmi pare,
Că te aud pășind în grabă,
Iar vălul tău îl simt pe față
Și îți cuprind mâna firavă.
E o noapte tristă, de coșmar
Lumină luna pe cărare,
Nu văd venind nici pașii tăi
Nici tu nu ești nemuritoare!
O steluță luminoasă
O steluță luminoasă
Stă retrasă sus pe cer
Undeva în depărtare,
Ce să credeți, este EL!
Licărind de bucurie
O întreabă cu sfială:
-Tu, steluță luminoasă,
Vrei să fii a mea mireasă?
Hai să fim priveghi la lume,
Noaptea, bolta s-o cernim
Și din miile de stele
Noi să îi călăuzim.
Fermecată îi șoptește:
-Vreau să fiu pe-al lumii cer,
Povestea noastră să fie
Învelită în mister.
Răspunsuri