Ostatic în iubire

Furat de ai tăi ochi,
Izvor de infinit
Mă pierd și în lumină,
Dar nu uit ce-am iubit.
Furat de al tău zâmbet
Și de un glas sublim,
Mă pierd în amintire
Refuz să mai revin.
Furat de al tău chip,Furat de-a ta privire
Mă-ntreb: ce-am devenit?
-Ostatic în iubire.
Publicat în Cultură, Literatură, Idei
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură, Idei
Etichete: revista-timpul-chisinau
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.