Ostatic în iubire

Furat de ai tăi ochi,

Izvor de infinit

Mă pierd și în lumină,

Dar nu uit ce-am iubit.

Furat de al tău zâmbet

Și de un glas sublim,

Mă pierd în amintire

Refuz să mai revin.

Furat de al tău chip, 

Furat de-a ta privire

Mă-ntreb: ce-am devenit?

-Ostatic în iubire.

Publicat în Cultură, Literatură, Idei

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te