Tai lemne şi le arunc la picioarele tale

Tai lemne şi le arunc la picioarele tale.
Tu le duci la gură şi le săruţi,
parcă în ele s-ar arăta,
pentru o clipă, chipul Mântuitorului.
Aprinde focul, femeie,
nu vezi că soarele e gol
ca osul de pasăre?
Tu taci, arunci scântei cu ochii
pe faţa nevăzută a apei -
zi noapte zi noapte zi noapte,
mărgele albe şi negre
înşirate pe o aţă nesfârşită,
o rupi o înnozi.
Eu
tai lemne şi le arunc la picioarele tale.
Deasupra capului,
o secure gata să cadă
de m-aş opri.