Atât de mult ne dorim să fim păsări, să zburăm de aici, să nu ne mai doară dorul, să nu mai simțim nimic. Vrem aripi să zburăm, pentru că ne urâm în loc să ne îmbrățișăm chitic. Le vrem nebunește, negând că putem zbura Acolo și fără ele, iubind. Vrem să fim păsări, s-avem aripi, dar nu ne-ntrebăm nicicând câte păsări vor să fie oameni- și-atât ne-ar fi de ajuns să înțelegem net că „a zbura" nu înseamnă să pui la Mod Avion un suflet.
Nu mai avem nevoie de oglinzi, pentru că avem camere performante, la telefoane câte patru. Și ce? Fotografiem dejunul, florile, până și patul. Așteptăm să…
O primăvară rece, Scăldată-n lacrime și dor. Îmi palpitează sufletul În cântece de păsări. O primăvară rece, Îmi șterge cerul albăstriu. Sub povara temerii de…
Acolo… unde m-am născutS-a oprit timpul… sub un nucIar în fântâni izvoare tacȘ-un clopot dă din veac în veac. O cumpănă albă de gerA stat,…
– Spune-mi că eşti a mea… – De ce, oare, te iubesc? – Eşti visul meu de cândva… – În el suntem tot ce-i ceresc…
Doamne, cât de sărac mă simt. Mi-ai dat de toate ca să am și eu tot nerecunoscător sunt. Mi-ai dat să nu văd cu un…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri