Intimități la răscruce de secole – Correspondance avec sa mère de Marcel Proust

Dacă toate cuvintele pe care și le-au spus vreodată două persoane ar fi însumate, adunate asemenea pieselor unui puzzle, pentru a compune imaginea relației lor, ar mai trebui făcută o precizare: întregul nu este egal cu suma părților. În fața ochilor am avea un tablou care, în funcție de unghiul din care este privit, ar arăta diferit.
Întocmai ca pe un puzzle cu migală recompus am perceput acest volum care aduce la un loc o parte din corespondența dintre Marcel Proust și mama sa. Este un fapt bine cunoscut că aceasta a reprezentat influența cea mai importantă în viața sa, îndeplinind rolul unui stâlp afectiv de care acesta a putut să se rezeme de fiecare dată când își pierdea echilibrul. Imaginea mamei ocupă un loc cheie în amintirea și imaginarul fiecărei persoane chiar și dincolo de despărțirea impusă de moartea părinților. Pentru Proust decesul ei a însemnat ruperea celei mai strânse legături pe care acesta a trăit-o vreodată, precum și dispariția singurei persoane care reușise să îl înțeleagă cu adevărat.
Cât timp ea a trăit însă, cei doi au reprezentat o sursă reciprocă de afecțiune și alinare. Poate dintre toți marii autori ai istoriei, Proust a întruchipat cel mai bine ipostaza de băiatul mamei. Neîntemeiându-și niciodată propria familie și nereușind, în ciuda unor încercări repetate, să obțină independența financiară, Marcel Proust a rămas toată viața în pragul vatrei parentale, cu un picior înăuntru și celălalt în lumea de dinafară. Deși nu a reușit să se conformeze cu adevărat rigorilor impuse de viață și societate, depinzând pururea de banii și sprijinul familiei, marele autor și-a descoperit vocația în ultima parte a existenței sale relativ scurte, lăsând în urma sa o carte care i-a conferit dincolo de moarte un renume și un succes de care nu s-a bucurat cu adevărat în timpul vieții.
Ce relevă această colecție de scrisori? O sumedenie de detalii intime, pe care nu am fi avut cum altfel să le cunoaștem, sunt cuprinse în paginile cărții. Trecând de la fapte minore ale existenței cotidiene la gânduri și neliniști mai profunde, corespondența dintre Proust și mama sa ne deschide ușa către un spațiu al istoriei personale care completează portretul psihologic al autorului.
Este foarte interesant ca, dincolo de întâlnirea cu mintea scriitorului prin lectura operei sale, să îți faci o idee despre cum era acesta ca persoană, să afli mai multe despre eul său biografic. Canoanele adesea creează o imagine supradimensionată a personalităților marilor artiști, conferindu-le în dimensiuni mitice în conștiința colectivă. În schimb, jurnalele readuc la dimensiuni umane acești zei ai manualelor școlare de literatură, ne aduc aminte că aceste genii au fost și ele oameni, trăind de vieți surprinzător de similare cu ale noastre.
Acest contrast între eul biografic și urma pe care acesta o lasă în istorie este cu atât mai interesant în cazul lui Proust, care sunt sigur că a fost cel mai blând, mai delicat și mai fragil bărbat imaginabil. În ciuda aparențelor, această ființă de altfel neintimidantă fizic ascundea în sine o voce auctorială foarte puternică. Marcel Proust a trăit o bună parte a vieții sale în urma fratelui mult mai viguros, mai de succes în ochii lumii. Marea apreciere postumă de care s-au bucurat scrierile sale dovedește că de multe ori remarcăm prea târziu marile valori, a căror strălucire adesea devine vizibilă ochilor noștri mult prea târziu.
Pare parsoana reală a scriitorului uneori prea banală, prea frivolă? Nu neapărat. Opera proustiană este până la urmă și o radiografie a lumii mondene a vremii, așa că această aplecare către mărunțișurile vieții de zi cu zi nu ar trebui să pară superficială, ci mai degrabă marca unui spirit foarte conectat la actualitate, a cărui sensibilitate aparte extrăgea frumosul, interesantul din faptele vieții de zi cu zi. Putem vorbi despre o adevărată înclinație estetică în acest caz, una care îmbracă viața cotidiană în hainele croite de o imaginație cu totul ieșită din comun.
Este arta scriitorului vădită și în corespondența sa? Fără îndoială. Scrisorile cuprinse în acest volum reușesc să contureze un autoportret, să ne facă să empatizăm cu persoana reală a autorului, să redea culoare locală și de epocă. Critica din perspectivă biografică a operea proustiene va găsi în această carte o multitudine de piste de interpretare, dar dincolo de considerațiile academice acest mic volum este o lectură ușoară și plăcută, perfectă pentru o după-amiază însorită în parc. Pentru mine colecția de scrisori dintre mamă și fiu a fost o sursă de delectare, dar și o ocazie de a-mi satisface anumite curiozități legate de Proust. Așadar, aș recomdana cartea oricui are inima și mintea deschise!

Sursa imaginii: https://life.ro/viata-lui-marcel-proust-si-10-lucruri-interesante-despre-unul-dintre-cei-mai-cititi-scriitori-din-istorie/