Povestea unei familii – Here I Am de Jonathan Safran Foer

Un edificiu care se surpă încet de-a lungul timpului, până în punctul în care un cutremur de mică intensitate este suficient pentru a-l doborî… astfel poate fi descrisă relația dintre Jacob și Julia, un cuplu modern aparținând diasporei evreiești din New York. Here I am, al treilea roman al lui Jonathan Safran Foer, abordează tema problemelor de comunicare din cadrul binomulului soț-soție. Așteptările și speranțele care, nefiind transmise sau înțelese, nu pot fi nici satisfăcute, dezamăgirile, imposibilitatea de a înțelege pe deplin mecanica interioară a minții celuilalt… toate aceastea alcătuiesc portretul unui cuplu ale cărui probleme nu sunt evidente, ci se ascund dincolo de suprafață, ținând de detalii și de subtilități.

Tema familiei reprezintă o constantă în toate cele trei romane ale lui Jonathan Safran Foer, reluată în diferite contexte și relevând o fascinație pentru aspectele genealogice și pentru condiția comunității evreiești de-a lungul istoriei. Poveștile legate de tatăl și de bunicul lui Jakob reprezintă o încercare de reconstituire a trecutului unui popor și de construire a unei legături cu generațiile anterioare, prin intermediul amintirilor și a narațiunilor. Față de Everything is Illuminated și Extremely Fast and Incredibly Close se remarcă o abordare mai subtilă a temei întoarcerii în trecutul familial, aceasta având în Here I Am un rol secundar, ea completând planul narativ principal, a cărui acțiune se desfășoară în prezentul povestirii. Care este rolul acestei duble dezvoltări a narațiunii? Un prim scop este oferirea unui context pentru povestea cuplului format din Jakob și Julia, ale căror portrete capătă profunzime prin referirea la un trecut la evenimentele căruia nu au luat parte, dar care le-a influențat profund existența. Tetrada formată de Jakob, tatăl, bunicul și fiii acestuia se înscrie în tradiția evreiască a descendenței abrahamince. De-a lungul istoriei cultura mozaică a fost transmisă din tată în fiu, personajele masculine având rolul de ocrotitor al tradițiilor acestui popor, o menire care întruchipează asumarea condiției primului patriarh.

Tema familiei este intrinsec legată de relația dintre tradiție și modernitate, al căror plan de interacțiune central este cel al unității minimale formate din soț, soție, copii, bunici. În sânul familiei se iau deciziile legate de diversele atitudini care vor fi adoptate. În cadrul fiecărui popor tradițiile sunt transmise de la părinți la copii, care preiau obiceiurile specifice primului loc cămin. Așadar, fiecare schimbare majoră din cadrul comunității mai largi se petrece mai întâi în cadrul fiecărei familii în parte, schimbările sociale fiind efectul coagulării evoluțiilor din interiorul grupurilor mai mici, formate prin legături de sânge.

Comunitatea evreiască este surprinsă atât la nivel macro, în planul problemelor sociale generale, cât și la nivel micro, în planul familial. Suntem confruntați astfel cu mare și mică istorie, istoria marilor evenimente care impactează milioane de indivizi… și istoria intimă a unei familii. Aceste două tablouri care se întrepătrund ajută lectorul să înțeleagă mai bine specificul culturii mozaice, prin oferirea unor modele vii, unui set de personaje în pielea cărora el se poate pune.

Cât despre Jakob și Julia, aceștia formează un cuplu tipic pentru secolul XXI. Deși relația lor nu este marcată de probleme evidente pentru cea mai mare parte a evoluției acestora, relația celor doi se erodează încet din cauza unor dificultăți de comunicare, până în punctul în care o ruptură profundă se formează între cei doi. În aparență, nimic nu este schimbat. În realitate însă, cei doi duc existențe separate și nu mai formează un cuplu în adevăratul înțeles psihologic al cuvântului. Un mesaj cu caracter sexual trimis de Jakob unei colege este suficient pentru a scoate la suprafață problemele reale din cadrul mariajului, ducând într-un final la divorț. Disoluția căsniciei este surprinsă și din prisma relației părinte-copil, un atare eveniment modificând profund dinamica inter-generațională. Procesul de înstrăinare între soț și soție se produce lent de-a lungul multor ani, ceea ce arată pericolele comodității și a obișnuinței în cadrul oricărei relații intime.

Fragilitatea psihologică a figurii paterne reprezentate de Jakob ilustrează dificultățile presupuse de această misiune de a duce mai departe tradiția unei nații. Inevitabil, poporul evreu se modernizează. Anumite obiceiuri își pierd din importanță. Altele noi se formează. Fiecare comunitate este o materie vie care evoluează în funcție de anumiți factori interni și externi. Atât la nivel familial, cât și la cel al societății extinse, vor apărea probleme. Ceea ce reușește Jonathan Safran Foer este să surprindă reziliența evreilor, care au trecut peste toate marile încercări ale istoriei. Această capacitate de a înfrunta dificulățile se oglindește și la nivel familial, prin reușita părinților și a copiilor de a trece pestre drama reprezentată de divorț și de a își continua parcursul prin viață!

Sursa foto: https://www.theguardian.com