O abordare didactică asupra romanului „Inocenții” de Ioana Pârvulescu

Literatura română este extrem de generoasă la capitolul roman care evocă trecutul istoric, trecut care se regăsește în trăirile, emoțiile puternice ale personajului principal. Un caz similar este cel al romanului „Inocenții” de Ioana Pârvulescu, un roman ușor aforistic, care exprimă evoluția unor copii, trecuți prin varia evenimente marcate de tot ce s-a întâmplat pe harta europeană la mijlocul spre sfârșitul secolului XX. Acest lucru ne determină să credem că autoarea a pus în lumină un buildungsroman, unde drumul inițiatic este devenirea în sine a personajelor-copii. Acțiunile importante se întâmplă în casa „cu ochi”, „gură”, „nas” și „urechi”, acest lucru însemnând că casa este un personaj colectiv, reprezentând imaginea celor care o locuiesc. Trei generații de oameni o locuiesc: bunicii, părinții, fratele, moșul, mătușa și verișorii Anei. În această casă, copiii cresc cu poveștile de viață ale maturilor, deapănă amintiri împreună și învață lecțiile celor mari, pentru a nu le repeta vreodată, după modelul „doar o viață trăim”. Copiii inventează povești, ajung să cunoască dragostea adevărată din jurnalul moșului lor, asistă la reacțiile maturilor în raport cu tot ce a însemnat regimul Antonescu, Ceaușescu, răsturnarea acestora. În continuare, vă propunem o abordare didactică asupra romanului „Inocenții”, un demers realizat cu elevii clasei a XI-a, profil real.

Evocare.Am propus elevilor un bliț aforistic „3 lecții pe care mi le-a oferit literatura”, cu aforisme din texte propriu-zise, la care am adăugat afirmațiile mele:„Iertarea fără uitare costă doi bani” („Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt), „Nu există oameni răi, ci doar suferinzi”(„Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija), „Trebuie să lupți cu îndârjire pentru triumful unei idei”(„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu).

Realizarea sensului. La această etapă, am enunțat subiectul orei: „Atelier de discuție: Romanul „Inocenții” de Ioana Pârvulescu – un roman de atmosferă despre inocența umană în fața timpului istoric”. Am prezentat obiectivele orei, apoi câteva detalii despre profilul scriitoarei și succesele ei remarcabile la US. Acest moment a fost urmat de tehnica „Trei întrebări de început”: Ce stare v-a măsurat exercițiul postlectoral? Ce fel de roman este?(clișeu sau de noutate), Ce semnifică titlul romanului?, întrebări care m-au ajutat să stabilesc dacă a fost înțeles textul. Am precizat momentele subiectului, astfel încât am parcurs filmul evenimentelor. Am discutat câteva judecăți de valoare, lansate de autoare și editor, importante pentru a pătrunde în esența textului: „Un roman despre cum se poate înota în timp și timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii” și „Poate inocența e vârsta la care ar trebui să rămânem pentru a da un dram de decență speciei umane. E o bunătate în aceste pagini care trezește în noi nostalgia unor timpuri pierdute”. Elevii au comentat afirmațiile.

Reflecție. La această etapă, elevii au prezentat discursuri orale, cu referire la temele textului, fiind repartizați în grupuri. Am vorbit despre tema inocenței, contextului istoric, relațiilor interumane și cea a iubirii inocente, răspunzând la întrebările: Cum influențează această temă viața personajelor? Ce conflicte există în text, reieșind din „cumințenia” textului? Etc. După aceasta, elevii au menționat/subliniat secvențele de text, care vorbesc despre convențiile estetice, etice și cognitive, obligatorii unui text de referință, unui scriitor strălucit, apoi, am stat „În scaunul criticului literar”, unde elevii au lansat idei cu privire la mesajul textului literar, complexitatea personajului principal, specificul romanului și stilul scriitoarei.

Extensiune. La acest moment al lecției, elevii au notat pe foițe adezive o idee de cioplit în piatră din opera, pe care, ulterior, o vor lua drept lecție de viață, atitudine sănătoasă. Am propus două idei de cioplit: „Trecutul trebuie să fie la fel de plin de posibilități ca viitorul”, „Inteligența este un lucru pe care ni-l putem dărui și singuri”. Pentru acasă, am dat elevilor să elaboreze o pagină de jurnal, care să cuprindă impresiile întâlnirii lor cu romanul, să vizioneze „Mic dejun cu un campion” pe Youtube, invitată Ioana Pârvulescu, pentru a afla mai multe detalii din subsolul textului citit.

Lumea cărților este impresionantă. E contagioasă chiar și țin tot mai mult să citesc, pentru a-i ține și pe elevii mei captivi în acest exercițiu de cunoaștere și autocunoaștere.