Mai avem nevoie de clasicism?

Două lucrări instrumentale ce aparțin muzicii clasice ,,pure”, patru instrumente cu coarde de viță nobilă și patru personalități marcante ale scenei de concert, într-o sală de muzică de cameră. Așa ar putea suna în mod succint invitația la concertul oferit de ansamblul Ad Libitum al Filarmonicii de Stat ,,Moldova” din Iași, ce va fi susținut în seara zilei de miercuri, 10 februarie, ora 19, în sala ,,Eduard Caudella” a Casei Balș. Iată un anunț mai mult decât convingător pentru iubitorii de rigoare clasică, dar bănuiesc că nu la fel de îmbietor pentru un mare număr de melomani pentru care clasicismul poate însemna acea muzică serioasă, rezervată pentru aristocrații cultivați ai vremii.

Într-adevăr, cele două opusuri, Cvartetul în re minor, nr. 2 Op. 76, intitulat Al cvintelor, compus de Joseph Haydn și Cvartetul în si bemol major, nr. 6 Op. 18, ce aparține lui Ludwig van Beethoven, prezentate în interpretarea celor patru nume românești marcante ale muzicii camerale, Remus Azoiței (vioara I), Șerban Mereuță (vioara a II-a), Bogdan Bișoc (violă) și Filip Papa (violoncel), constituie o invitație la întâlnirea cu clasicismul în toată puterea cuvântului. Clasicul este întâlnit aici și în sensul conținutului stilistic al partiturilor propuse spre audiție (chiar dacă muzica beethoveniană oferă deschidere spre romantismul muzical), dar și în sensul în care definim, în general, acea muzică ce aparține genului definit de exigență, cât și în ceea ce privește forma de prezentare.

Sunetul are, în general, virtutea de a produce călătorii în timp. Cu atât mai mult, sonoritățile specifice repertoriului oferit în acest concert cameral au acea putere de a readuce în timpurile noastre toată eleganța și rafinamentul unor vremuri în care, se pare, omul avea mai multă disponibilitate de a căuta perfecțiunea formelor și contururilor de orice fel, dar mai cu seamă a celor ce definesc muzica. Astfel, muzica lui Haydn și Beethoven mijlocește întâlnirea noastră cu o noblețe ce pare demult apusă și, mai mult, cu puritatea unui limbaj muzical ce nu are nevoie de un alt mijloc pentru a produce emoție estetică, decât de sunetul instrumental. Dar oare constituie acestea căutări specifice în exclusivitate unei anumite categorii sociale? Sau cu alte cuvinte, ar trebui ca muzica clasică să creeze distanță?

Dacă ar fi să definesc spiritul muzicii clasice printr-o singură metaforă, i-aș spune ,,matematica frumuseții“. Da, matematică, pentru că aceasta este muzica notată cu exactitate în partitură, predată de la o generație la alta cu ,,sfințenie”, o muzică ce se execută după norme și reguli bine trasate în timp și care are nevoie pentru descifrare și interpretare de pregătire profesională asiduă, multă, multă muncă, și, mai ales, de o imensă cultură. V-ați gândit însă că tocmai acest traseu bătătorit cu precizie în timp, acest bagaj de norme și reguli i-a asigurat continuitatea de-a lungul a secole întregi, făcând-o să rămână la fel de proaspătă și viguroasă și în vremurile noastre? Iată de ce cred că permanența muzicii clasice, asigurate într-un sens chiar de matematica ei, devine martoră a faptului că tot ceea ce este nobil, elegant și frumos în noi dăinuie doar dacă este conservat cu prețuire și cultivat cu strictețe. Aristocrația din sufletul nostru este, în definitiv, pecete a chipului divin după care am fost creați, iar acest lucru nu poate fi efemer.

Sunt acestea virtuți care ar trebui să aparțină doar unei elite intelectuale? Se regăsesc ele doar în muzica clasică? Firește că nu! Dar, cu siguranță ele nu pot fi oferite cu mai multă multă generozitate în altă parte ca în cadrul unui concert cum este cel la care ne referim. În plus, este suficient să amintim doar câteva dintre calitățile care recomandă ansamblul Ad Libitum, ca să fim convinși că ei sunt cei mai în măsură să mențină treze rezonanțele muzicii înalte în conștiința noastră. Citez în acest sens din prezentarea făcută ansamblului pe pagina oficială a Filarmonicii ieșene: ,,Un ansamblu cu o experiență artistică de peste trei decenii de activitate, cu prestigiul internațional dobândit prin mii de ore de repetiții, prin înregistrări, concerte memorabile și mai ales prin cele mai importante premii internaționale pentru cvartet – Marele Premiu pentru interpretare, Premiul Presei și Premiul mecenatului muzical, la Concursul pentru cvartete din Evian, cvartetul Ad Libitum este de multă vreme un «bun cultural» al Iașului, iubit și așteptat de pasionații de muzică”.

Așadar, de ce are frumusețea nevoie de matematică? Mai este clasicul la modă? Are el nevoie de ambasadori speciali pentru a-i asigura permanența? Acestea sunt posibile întrebări la care ați putea primi răspuns dacă participați la concertul cameral al cvartetului Ad Libitum susținut în seara zilei de miercuri, 10 februarie, ora 19, în sala ,,Eduard Caudella” a Casei Balș.