„Cea mai mare bucurie a vieții este să fii convins că ești iubit”.

Când.... Când steaua din Ochiu-i răsare, Când frunzele toamnei șoptesc, Când Gândul ia drumul spre Soare, Doar atunci continui să te iubesc.

Și când zâmbetul meu își va pierde culoarea, În ochi strălucirea nu va mai fi, Îmbrățișându-mă îmi vei pierde parfumul Astfel în nimeni nu mă vei regăsi. Când inima ta deja va bate Din nou acolo pentru altcineva, Emană atunci doar bunătate Că am facut parte și eu din ea. Am fost și gând, și soare, și lumină, Și în același timp nimic, Am fost și soare, ploi, furtună În care amândoi ne-am regăsit. Adesea frunzele-mi șoptesc Să uit că mai trăiesc, Iar arta sufletului meu sa fie Desenată în inima ta pe vecie.

 Guțu Vlada, elevă în clasa a Xl-a