Mama

Un fir de vreme înălbit

Se deapănă alene,

Iar de sub gene se ivesc

Doi ochi trudiți de vreme.

Un foc de dor s-aprinde

Din privirea ta tăcută

Și soarele cuprinde

Înfățișarea-ți dulce și plăcută.

Un chip divin se-arată

Și-un zâmbet de la ceruri,

O, mamă, preacurată -

Chip ostenit de vremuri.

Un zâmbet mângâios

Și două palme calde,

Un suflet credincios

Și ochi-ți de smaralde.

Privirea ta duioasă

Mireasm` de primăvară,

Iar fața-ți luminoasă -

O briză-n plină vară.

A tale șoapte blânde-

Ecou de nostalgii

Iar buzele-ți plăpânde-

Izvor de vise vii.

Cu amintiri plăcute

Tu tinzi spre infinit,

Și bariere multe

Le treci ușor făr` de sfârşit.

Destin demult înscris în stele,

În infinit de univers

Mereu povestea mamei mele

Rămâne-un basm în proză şi în vers.

Un murmur de-amintire

Ce tace adânc în sine .

Doar două tălpi uşoare, şi-o păşire

Cu pas domol spre nemurire.

Un soare ascuns

Prin nori de chibzuinţă

Şi-un gând străpuns

De-un fulger de credinţă.

Străbaţi întreg văzduhul

Călătorind prin vreme.

Nectar de flori alese,

Parfum de flori de tei ,

Iubiri din vremi culese

Ţesute-n anii grei.

Un chip de lună clară

Împodobit cu mângâieri

Veghează zi şi noapte

La căpătâi de griji şi de dureri.

Un loc de pace-ndestulată

Şi-un colţ de rai senin

E sufletul tău, mamă,

Cu-acel contur divin.

Din adânciri de vremuri

Mereu tu mi te-arăţi

Cu chip bălai măiastră

Şi plină de poveţi.

Tu, glas condus de strune,

Din depărtări sublime

Tu, soare, ce n-apune

Mereu, oricând spre înălţime .

O rază de nădejde,

Un loc de adăpost la greu

Vei fi aşa cum eşti acuma

În amintiri mereu.

Autor:Dulce Valeria, elevă în clasa a XI-a