Regina Maria – „Mama Răniților”

În fiecare an în România este marcată, la 10 mai, Ziua Regalităţii, legiferată de Camera Deputaţilor, în aprilie 2015, drept sărbătoare naţională.

Ziua Regalităţii are o triplă semnificaţie legată de istoria României şi, în particular, de regele Carol I: la 10 mai 1866 Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la București și a depus în fața Parlamentului României jurământul de credință fiind încoronat Principe al României cu numele Carol I; la 10 mai 1877 Principele Carol I a proclamat Independența României, țara noastră devenind liberă, suverană, ieşită de sub vasalitatea formală a Imperiului Otoman; la 10 mai 1881 România devenea regat, iar Carol I devenea primul rege al României.

În această zi ne aducem aminte de Regina Maria care era supranumită „Regina Soldat” sau „Mama Răniților” datorită legăturii cu soldații și ofițerii suferinzi de pe frontul Primului Război Mondial.

Pentru Regina Maria, intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta a reprezentat momentul care i-a arătat că România trebuia să lupte pentru îndeplinirea idealului realizării statului național. Nu a ezitat să-şi pună în pericol viaţa pe front, prin spitale, la căpătâiul soldaţilor răniți sau bolnavi de holeră și tifos. Curajul nedezmințit și tăria sa morală au transformat-o într-un simbol al luptei românilor în acele vremuri dificile.

Prezența sa pe front în mai toate momentele cruciale, încercând să aline suferințele și să ridice moralul soldaților răniți, ocupă un loc special în memoria Armatei Române.

„O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităţilor sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării şi ridicării moralului acelora care o înconjurau şi care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta ţării şi a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti.” – Constantin Argetoianu, „Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri”

„Ofiţerii şi soldaţii noştri de la Mărăşti şi Mărăşeşti nu o vor uita nici pe pământ nici în cer pe Regina Maria a României, mama celor răniţi şi descurajaţi în acele momente, nu o vor uita şi o vor slăvi veşnic pentru că ea le-a alinat durerile fizice şi le-a micşorat suferinţele morale; pentru aceasta întregul neam românesc trebuie să poarte marii Regine o recunoscătoare şi caldă dragoste, iar generaţiile viitoare o veşnică amintire.” – Ion I. Nistor, „Istoria românilor”

Încă din primele clipe ale războiului, Regina Maria a dedicat cu generozitate timp şi energie bolnavilor și soldaților răniți pe front. Prin activitatea sa medicală pe frontul războiului a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitalele militare de campanie care preluau răniții de pe front și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță care i-a și purtat numele. Fotografiile din acea vreme o infățișează pe regină în uniformă de infirmieră, mergând prin unitățile sanitare militare, prin tranșee, și chiar prin apropierea liniilor inamice.

„Am lăsat drumul şi am intrat în tranşee, un întreg labirint de tranşee, alunecoase, prin care ne era greu să înaintăm, cu multe suişuri şi coborâşuri. Soldaţii au fost uimiţi şi încântaţi să mă vadă […], m-au primit cu cea mai adâncă şi sinceră bucurie”, mărturisea Regina Maria în jurnalul său.

„Regina cu o energie mai presus de orice laudă, ajutată de fiicele ei, mergea din spital în spital. Cu un dispreţ desăvârşit de pericol nu pregeta să se arate unde epidemia era mai violentă. Nu mii, zeci de mii de soldaţi răniţi şi bolnavi au văzut-o în acele luni la căpătâiul lor. Ea a trăit atunci cea mai frumoasă pagină a vieţii ei. O pagină pentru care… România îi datoreşte o admirativă recunoştinţă.” – I.G. Duca, „Memorii. Războiul 1916-1919”

Regina Maria a reușit să creeze o simbioză rar întâlnită cu soldații Armatei Române, făcând să se împace într-un mod admirabil rigoarea suveranității regale cu latura sentimentalității femeii cu aplecare către ajutorarea semenilor, indiferent de statutul lor social.

„Oamenii erau entuziasmați de exuberanța ei și îi admirau spiritul, în special curajul incredibil dovedit în timpul războaielor din 1913, când nu numai că a trecut nepăsătoare prin tranșeele din prima linie, sub bătaia focului, dar a manifestat un dispreț neînfricat, ieși din comun, față de bolile contagioase din spitale. Fără să-i pese de riscuri, ea stătea la capătul soldaților tineri care mureau de holeră, vărsând lacrimi pentru fiecare din ei, ținându-l de mână ore întregi pe tânărul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea că ea îi înlocuia mama, și apoi, când vedea că i se apropie sfârșitul, luându-l în brațe și sprijinindu-i capul pe umărul ei până când își dădea sufletul.” – Arthur Gould Lee, vicemareșal britanic de aviație și biograf al Reginei Maria

„ Am trăit printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar în tranșee, i-am văzut înfometați, scheletici, renăscând la viață, redevenind ființe sănătoase și puternice. Juraseră să reziste ca un zid pentru a apăra ultima părticică de pământ românesc care era încă al nostru.” – Regina Maria, „Povestea vieții mele”

Surse: https://reginamaria.org/regina-si-frontul/, http://arhivelenationale.ro/site/, https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-ziua-regalitatii-semnificatiile-zilei-de-10-mai/, http://youtube.com/watch?v=W5WgBP1uFBs, https://www.youtube.com/watch?v=OdT_r8wrb3U.