Războiul care rămâne în corp: „Femeia – câmp de luptă”, la Teatrul Național Iași

În regia lui Botond Nagy, textul lui Matei Vișniec devine o confruntare cu memoria violenței și cu tăcerea care o înconjoară. În centrul spectacolului, Andreea Boboc construiește un rol de o intensitate remarcabilă.
Există războaie care nu se încheie odată cu ultimul foc de armă. Ele continuă în corpuri, în gesturi, în tăceri și în felul în care o persoană încearcă să locuiască din nou în propria viață. Acesta este teritoriul dureros pe care îl explorează spectacolul „Femeia – câmp de luptă”, de Matei Vișniec, montat de Botond Nagy la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
Spectacolul pornește de la trauma produsă de războiul din Bosnia, dar nu rămâne închis într-un episod istoric. Violența de atunci ajunge în prezent, într-o lume în care femeile continuă să fie agresate, reduse la statistici și lăsate singure în fața consecințelor. Întrebarea care se desprinde nu este doar ce s-a întâmplat, ci și ce facem noi cu ceea ce știm. Privim, comentăm, apoi trecem mai departe? Andreea Boboc, în rolul Dorrei, susține nucleul emoțional al spectacolului printr-o interpretare excepțională. Nu caută efectul facil și nu transformă suferința într-o demonstrație. Forța jocului ei stă în precizie: în privire, în ezitări, în tensiunea corpului și în momentele în care cuvintele par să nu mai poată ajunge la ceea ce personajul trăiește. Dorra apare vulnerabilă, dar nu pasivă; prezența ei scenică păstrează ceva din rezistența fragilă a cuiva care încearcă să supraviețuiască propriei memorii.

Imaginea scenică prelungește această neliniște. Panourile transparente împart spațiul și, în același timp, îl multiplică prin reflexii: personajele par să se privească, să se dubleze și să rămână captive în propriile imagini. În spatele lor, siluetele masculine, uneori cu măști, fac ca amenințarea să pară continuă, aproape mecanică. Patul devine un spațiu ambiguu, între refugiu și expunere, iar proiecțiile — ANGER, SHAME, HOPE — numesc stări pe care corpul le poartă înainte ca personajele să le poată rosti.




Structura nu urmărește o poveste liniară. Trecutul, prezentul și amintirea se suprapun, iar această fragmentare nu este un artificiu: ea traduce felul dezordonat în care trauma revine. Kate, interpretată de Diana Roman, Livia Iorga și Mălina Lazăr, apare ca o voce multiplicată, o prezență care încearcă să se apropie de Dorra, dar nu poate anula distanța dintre experiența ei și cea a victimei. Cele trei interpretări compun un contrapunct scenic pentru rolul lui Boboc și dau vizibilitate unei relații care nu se poate rezolva printr-o simplă explicație sau consolare.
Spectacolul este greu, însă nu urmărește șocul de dragul șocului. Miza lui este să facă imposibilă distanțarea comodă. Cuvântul „rușine”, proiectat cu majuscule, pare să se întoarcă spre public: cui îi aparține rușinea — victimei sau societății care acceptă ca violența să se repete? Iar speranța, atunci când apare, nu șterge trauma și nu oferă o încheiere liniștitoare. Rămâne doar posibilitatea unei apropieri, a unei ascultări, a unui început mic de vindecare.


„Femeia – câmp de luptă” lasă în urmă nu o singură imagine, ci o serie de imagini greu de desprins una de alta: Dorra în lumina rece, siluetele reflectate dincolo de panouri, cuvintele care invadează spațiul. Iar jocul Andreei Boboc le ține împreună, dând durerii o formă scenică fără să o reducă la explicație. Este un spectacol care cere atenție și care continuă să lucreze în spectator și după căderea cortinei.
„Femeia – câmp de luptă”, de Matei Vișniec; regia Botond Nagy. În distribuție: Andreea Boboc, Diana Roman, Livia Iorga, Mălina Lazăr, Aurelian Iordache și David-Daniel Deca. Fotografii: Mihaela Cozma.

Publicat în cultură, Cultură, Cultură, Cultură, Cultură, cultura, Cultură, Evenimente, Dans, Actualitate, Editorial, Teatru, Cultură
1 persoană a recomandat
Recomandă acest articolCategorii: cultură, Cultură, Cultură, Cultură, Cultură, cultura, Cultură, Evenimente, Dans, Actualitate, Editorial, Teatru, Cultură
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.