Tort 1 mai „Joseph Zoller”

De 1 mai în Casa Joseph Zoller, cu tortul dedicat acestei zile, amintind de gusturile clasice ale celebrului cofetar de la începutul secolului al XX-lea, patronul edificiului de pe Strada Albă, astăzi casa care îi poartă numele.

Ingrediente:

• ouă bio
• ciocolată
• cacao
• lapte bio
• mascarpone
• unt
• făină
• zahăr
• frișcă
• praf de copt
• vanilie
• vișine

Blatul este dulce de leche, crema straciatella ( bucati de ciocolata) și fructe de pădure. Iar exteriorul este crema de branza cu unt.

Trase în ciocolată, inițialele lui Joseph Zoller tronează într-o patrie a ciocolatei, amintind că industriașul evreu a fost fabricantul unei ciocolate fine și celebre în epoca sa, anii 1900-1920.

Mod de preparare

Adăugăm ouăle, făina, sarea și uleiul. Mixăm 1-2 minute până obținem o compoziție omogenă.

Cofetara Bianca Barnea realizează torturi deosebite de 5 ani pentru Casa Joseph Zoller (proprietar doamna avocat Porosnicu Gianina Vera). Torturile casei sunt în culorile auriu, argintiu, roșu, verde, galben, amintind de „veselia renașterii” și sărbătorind, de fapt, renașterea Casei Zoller care a fost restaurata în perioada 2013-2016.

1 Mai

Începută ca o revendicare a dreptului la demnitate și timp – în Chicago, 1886 – ziua de 1 Mai s-a transformat, cu deceniile, într-un simbol global. Dincolo de festivism și rutină, această sărbătoare rămâne o amintire a vocilor care au cerut nu doar pâine, ci și respect.
Astăzi nu celebrăm doar munca, ci, mai ales, umanitatea din ea. Truda zilnică nu e doar un efort fizic sau economic. E un act de creație, de implicare tăcută în mersul lumii, pentru fructificarea acelui legământ nerostit dintre om și univers care face posibil miracolul vieții. Fie că vorbim despre mâinile calde ale țăranului sau despre ecranele reci ale sistemelor digitale, munca e o formă de prezență cu rost și iubire în lume.
Astăzi nu e doar o zi liberă.
1 Mai este o amintire că suntem mai mult decât ce producem: suntem scântei din jocul etern al călătoriei înapoi, înspre flacără.
1 Mai ne reamintește noblețea tăcută a efortului constant, dar și nevoia profund omenească de reculegere.
E o zi ca o rugă spusă în tăcere, când ne plecăm fruntea în fața celor care, cu inimile întoarse către rădăcini, au ridicat cu mâinile lor un viitor pentru alții.
E o zi pentru gând, pentru echilibru, pentru tăcerea în care se aude mai limpede ce contează cu adevărat.
La mulți ani tuturor celor care dau sens acestei lumi prin ceea ce înfăptuiesc și creează, zi de zi!