Ochiul din suveica ce ţese dorul_INTERVIU CU ARTIŞTII din Tabăra Naţională de Sculptură Monumentală Ploieşti (ediţia a IV-a 2021)

Ochii sunt oglinda sufletului, care reflectă o suveică în spaţiul cosmic, prin care teşi dorul imortalităţii.  

Cam aşa aş putea defini, dar şi înnoda într-un fir roşu cele trei titluri şi teme ale artiștilor-sculptori, participanţi în cadrul celei de-a patra ediţii a Taberei Naţionale de Sculptură Monumentală Ploieşti, care s-a desfăşurat între 25 octombrie – 20 noiembrie 2021. La data închiderii a avut loc şi vernisajul  evenimentului, în prezenţa artiştilor, a iniţiatorilor/organizatorilor (Asociaţia culturală ,,24PHarte”), a instituţiilor partenere (Casa de Cultură ,,I.L. Caragiale” Ploieşti, Primăria Mun. Ploieşti, UAP filiala Ploieşti, Parc Municipal Vest, TCE, SGU, Filarmonica ,,Paul Constantinescu” Ploieşti, Teatrul ,,Toma Caragiu” Ploieşti), dar şi a publicului avid de astfel de proiecte culturale inedite.

De la interviul din iulie 2021, luat d-lui Florin Manole – vicepreşedintele Asoc. ,,24PHarte”, despre primele ediţii ale Taberei, iată că astăzi aducem în fața publicului următoarea etapă, sub forma unei documentări chiar la faţa locului despre provocările prezentei ediţii.

Un muntean, un moldovean şi un ardelean şi-au dat întâlnire cu reziliența (în acest an, tabăra a avut tema ,,Reziliența”) pe întinderea Muzeului de Artă Contemporană în Aer Liber de la Parc Municipal Vest – parte din urbea lui Toma T. Socolescu. Parcă se potriveşte mai bine în acest context amintirea marelui architect al Ploieştilor, având în vedere tematica şi latura creativă de mânuire a granitului, materialul de bază folosit de artişti în cadrul acestei  ediţii. Aşa cum un arhitect oferă contur unui amalgam de cărămizi, tot aşa şi un sculptor scoate dintr-o bucată de marmură, de lemn sau de granit un personaj. Îl dezveleşte ca pe un David al lui Michelangelo.

Ochii sunt oglinda sufletului, care reflectă o suveică în spaţiul cosmic, prin care teşi dorul imortalităţii. Repet afirmaţia, explicând de data aceasta de unde a izvorât, scotocind ca un chirurg poetic în viscerele simbolice ale celor trei creaţii monumentale.

Sub atenta primire şi îndrumare a d-lui Leonida Chifu – jurnalist şi purtător de cuvânt al Asoc. ,,24PHarte”, am stat de vorbă cu cei trei sculptori despre cum percep ei coordonatele ediţiei prezente, despre procesul creativ, simbolistica din spatele sculpturilor şi inspiraţia pentru tematica aleasă. Iată ce spun artiştii:  

Ana NEDELCU la Muzeul de Artă Contemporană în Aer Liber Ploiești
  • Vlad DUMITRIU, 39 de ani, Câmpina. Lucrarea se numeşte ,,Poarta sufletului”.

DESPRE TABĂRĂ: ,,Au existat mari emoţii cu privire la posibilitatea organizării taberei în acest an. În ultimul moment s-au găsit fondurile şi susţinerea  oficialităţilor pentru a concretiza această ediţie, pe care-o putem numi ,,de rezistenţă”. Practic, ea oferă continuitate acestui eveniment. Ca aspect diferit faţă de ediţiile precedente, s-a adus granitul, un material în care este mult mai greu de lucrat. De asemenea, am fost prezenți doar trei artişti, faţă de celelalte ediţii unde au fost mai mulţi, dar ne-am adaptat. Din fericire, chiar am avut vreme foarte bună, în afară de ultimele zile în care a fost ceva mai rece şi vânt. Dar, per ansamblu, am avut vreme mai bună în noiembrie anul acesta, decât anul trecut în luna septembrie. S-a putut lucra în condiţii foarte bune. Organizatorii s-au străduit să ne pună la dispoziţie toate materialele necesare.”

Vlad DUMITRIU – ,,Poarta sufletului”

DESPRE LUCRARE: ,,Eu am venit în această tabără cu o idee puţin diferită. Lucrarea mea avea iniţial o dominantă verticală, însă în momentul în care am găsit blocul de granit care mi-a fost pus la dispoziţie, mi-am dat seama că opera monumentală va arăta diferit faţă de schiţa iniţială. Ideea a fost de a păstra cât mai mult din blocul original şi atunci m-am adaptat la context.

Personal, deţin lucrarea într-un singur bloc, intitulată ,,Poarta sufletului”. Este o temă pe care eu o abordez încă din timpul facultăţii. Lucrarea de licenţă, cât şi cea de master au avut acelaşi subiect. Este un ciclu tematic la care revin din când în când. Cei doi ochi care trag cu privirea într-o parte simbolizează privirea umană, omul fiind tot timpul distras de diverse aspecte din jurul său. Pe partea cealaltă este un singur ochi, cel divin, care are o privire impasibilă, nu se lasă distras de nimic. Aceasta este metafora. Sunt foarte curios să văd ce creaţii poetice din cadrul cenaclului d-voastră vor inspira lucrarea mea.

Ideea amplasării lucrării mele la una dintre intrările din parc (cea de lângă seră) este de a îndrepta privirea din blocul de granit către locul de primire al publicului, de a întâmpina efectiv oamenii care vin în parc.

Un aspect important pentru mine este legat de faptul că, spre sfârşitul taberei şi pentru că am terminat mai repede, am început să lucrez ceva şi în marmură. Astfel am avut ocazia  să observ diferenţa clară între ea şi granit. Marmura merge mult mai repede. Ştiu asta şi de la tatăl meu, care a fost invitat în ediţiile precedente (la prima şi la a III-a).”

UN PARCURS EDUCAŢIONAL PENTRU PUBLIC:  ,,În timpul desfăşurării taberei au venit oameni, ne-au vizitat în parc, s-au uitat, au revenit, ceea ce este un lucru bun. A venit chiar d-ul Eugen Petri cu elevii de la cls. a IX-a de la Liceul de Artă ,,Carmen Sylva” din Ploieşti. Au venit pe la fiecare, au stat de vorbă cu noi, iar d-ul Petri ne-a îndemnat să vorbim puţin tinerilor. Deci el a avut iniţiativa aceasta, fiind profesor la Liceul mai sus menţionat. Cu siguranţă că tabăra este şi un proces educaţional.”

Vlad DUMITRIU – ,,Poarta sufletului”

D-ul Chifu mă informează că Valentin este totodată muzeograf la Muzeul ,,Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Artistul deţine seria ,,Ochi divin”, cu o poveste interesantă în spate, pe care poate o vom afla cu altă ocazie.

Cât este de lung drumul de acasă până acasă? Vom vedea în spusele d-lui Vârtosu, în cele ce urmează.

  • Valentin VÂRTOSU, 59 de ani, Chişinău. Lucrarea se numeşte ,,Dorumetru” şi este un omagiu adus lui Nichita Stănescu.
Valentin VÂRTOSU în momentul instalării sculpturii ,,Dorumetru”

DESPRE TABĂRĂ: ,,De fapt sunt din Soroca, dar locuiesc la Chişinău. Este prima dată când particip în cadrul acestei tabere. Mi s-a mai întâmplat însă să fiu în tabere cu puţini artişti, chiar trei, ca şi aici; nu este ceva nou pentru mine. Per ansamblu, a fost o ediţie excepţională. Am avut granit, m-am simţit bine. S-a creat o relaţie specială cu materialul, pe care aşa mi-a dictat-o însuşi granitul, iar eu m-am dus încotro m-a chemat. Colegii mei sunt nişte sculptori excepţionali, buni, ne-am împrietenit imediat, ne-am simţit foarte bine în această perioadă de lucru creativ. Astăzi, suntem practic în penultima zi, mâine este vernisajul. Totul a fost foarte bine, vreme excepţională, chiar a fost precum un cadou de noiembrie, cu zile însorite ca de august sau început de septembrie.”

POVESTEA DE VIAŢĂ: ,,Personal, am participat în multe tabere în ţară şi în afara ţării. Este o geografie mai largă: de la Dorohoi până la Râmnicu-Vâlcea, la Bran etc. De altfel, în această tabără de la Ploieşti am poposit dintr-o alta, care a fost ţinută la Voluntari în septembrie şi octombrie. M-au alintat destul de mult, ca să zic aşa, fiind invitat peste tot. Este adevărat, mi-e dor de copiii mei, de familie, dar mă întorc cât de curând acasă.”

Ana NEDELCU stând de vorbă cu Valentin VÂRTOSU și Leonida CHIFU

DESPRE LUCRARE, CU MARE DOR ŞI PROFUNZIME: ,,Lucrarea mea are trei piese. Este o sculptură care face parte dintr-o serie mai amplă, intitulată ,,Dorumetre”. Ce este un dorumetru? Dorumetrul este o poveste a mea personală şi îl descriu cumva ca pe un mecanism ce măsoară dorul. Astfel că, şi această piesă face parte din acest ciclu mai măricel, dar este un Dorumetru dedicat lui Nichita. Aşa scrie pe el: un dorumetru pentru Nichita. De ce Nichita? Are legătură cu colegii mei sculptori şi cu lucrările lor, simbolistica şi discuţiile pe marginea creaţiilor noastre, dar în special al unui coleg sculptor care a participat aici în ediţiile trecute. Astfel că mi-am dorit şi eu tare mult să vin cumva la Ploieşti şi să lucrez o piesă dedicată lui Nichita. Ştiam că voi face o astfel de lucrare, dar nu ştiam când anume. Şi iată că s-a întâmplat. Pentru mine, Nichita este Ploieştiul, iar Ploieştiul este Nichita. Am mai lucrat câteva piese inspirate din creaţia lui şi în trecut. Nu ai cum să-l negi pe marele poet. Este vorba despre starea aceasta de granit, de forţă pe care a avut-o Nichita în tot ceea ce a făcut. Prin modul de a trata granitul, reflectă de fapt puterea de a aduce un omagiu acestui munte poetic care este Nichita Stănescu. Tot procesul creaţiei reflectă relaţia specială pe care am avut-o cu materialul, cu gândul la poet şi cu starea de spirit pe care mi-au creat-o prietenii mei din tabără, dar şi restul oamenilor pe care i-am cunoscut aici. Lucrurile se aşează uneori şi fără vorbe. Este o stare de spirit pe care o trasmitem reciproc. În esenţă, este o lucrare a poetului.”

MAESTRU LA ÎNVĂŢĂCEI: ,,Am câteva ore de sculptură într-un liceu cu profil artistic, şi anume la Liceul Teoretic cu Profil Arte ,,Ion şi Doina Aldea-Teodorovici” din Chişinău. Cu această ocazie, îi şi mulţumesc d-lui director de acolo, Iurie Donțu şi d-nei director adjunct, Lilia Prisăcaru, care au făcut tot posibilul ca eu să vin acolo.

IMPRESII ALE COLEGILOR: ,,Valentin are o experienţă vastă şi o capacitate de muncă foarte ridicată. Este obişnuit să muncească multe ore pe zi, pe genul acesta de muncă, foarte grea.” (Vlad Dumitriu) 

Valentin VÂRTOSU ,,Dorumetru”
  • Daniel DAN, 35 de ani, Bihor. Lucrarea se numeşte “Galaxia Suveică”.
Daniel DAN – ,,Galaxia suveică”

POVESTEA DE VIAŢĂ: ,,Sunt din Bihor, comuna Roşia. Este a doua oară când particip la tabără. Am fost prezent şi la prima ediţie. Diferenţele dintre prima şi a patra ediţie ţin de materialul de lucru, granitul şi de faptul că suntem mai puţini sculptori prezenţi, urmare a provocărilor organizatorice întâmpinate de organizatori. Presiunea însă a fost diminuată în cadrul acestei ediţii. Cred că percep acest aspect din perspectiva vârstei. Sunt întotdeauna mezinul taberelor de sculptură la care iau parte.” (râde)

DESPRE LUCRARE: ,,Titlul lucrării mele este ,,Galaxia Suveică”. Simbolistica porneşte de la conceptul ,,călătoriei” şi continuă etapă cu etapă până la descoperirea acestor fenomene interesante care se petrec în univers, galaxii, nebuloase, lumea extraterestră. Această tematică nu a fost folosită nici de Brâncuşi şi nici de alţi sculptori internaţionali. Este foarte puţin abordată. Atunci am zis să profit de treaba asta. Simbolul suveicii înseamnă o ţesătură între lumi, o legătură între alte lumi extraterestre şi lumea pământenilor. “

EDUCAŢIA PRIN LAND ART: ,,Acum şase ani m-am mutat în comuna Roşia. Înainte stăteam în Timişoara. Odată cu schimbarea locului, am început să am o legătură cu oamenii din zonă şi să organizez ateliere de sculptură , de land art. Land Art este arta pământului, un alt gen al sculpturii, doar că se bazează pe materiale folosite din natură: pietre, frunze, pământ. Cum este la Roşia, pământul este roşu de la bauxită. La copii prinde foarte bine acest gen de activitate interactivă şi creativă. Lucrez însă cu toate categoriile de vârstă, de la 3 la 99 de ani. (râde) Copiii sunt cei mai pasionaţi de domeniu, pentru că sunt mult mai creativi. Deja au trecut cinci ani de când mă ocup şi de această latură educaţională. Îndreptându-mă spre studiile doctorale,  am vrut să descopăr mai multe despre marmură, cât pot de mult. Astfel ca tema lucrării mele de doctorat este ,,sculptura în marmură – istorie, tehnica şi practică.”

Daniel DAN – Galaxia suveică”

LUCRAREA DE LA PRIMA EDIŢIE: ,,Se numeşte ,,Panta Rhei” şi are cumva aceeaşi formă ca cea prezentă, mai degrabă semnifică nişte valuri întrepătrunse. Totul curge. Este de fapt acelaşi concept: micro-macro cosmos. Legătura între micro-celule, adică tot ce se întâmplă în corpul nostru şi pe pământ şi macro – univers, adică galaxiile.‘’

Daniel DAN – ,,Panta Rhei” 2019 (photo credits @https://www.facebook.com/Tabara-Nationala-de-Sculptura-Monumentala-Ploiesti-250780272303317/)

DESPRE TABĂRĂ: ,,Mă bucur că d-na Alice, împreună cu ceilalţi omuleţi a reuşit să facă şi în acest an tabăra, chiar dacă suntem doar trei artişti. A fost un efort substanţial din partea lor şi le mulţumim. Există continuitate, cel mai important aspect. Dacă voi fi invitat, vin cu mare plăcere şi la anul. Deocamdată, numai în tabere din ţară am participat, dar la unele mai micuţe, nu neapărat de sculptură monumentală. Pentru mine, termenul de patru săptămâni a fost suficient pentru a-mi termina sculptura. Am lucrat cam între opt şi zece ore pe zi. În fiecare zi la ora 7:30 eram la parc. Am avut noroc cu vremea, care a fost de partea noastră.”

DESPRE TABĂRA DE LA MĂGURA: ,,Măgura reprezintă Mecca Sculptorilor. Este cel mai mare Simpozion de Sculptură din ţară. Ţinea trei luni de zile. Se lucra manual integral, fără curent electric şi a avut o formă inedită: 16 sculptori, 16 pietre, 16 ediţii. Apoi s-a terminat.”

Leonida Chifu: ,,Mie îmi place foarte mult ce lucrează Daniel. Totul are un aer ascensional. El este implicat foarte mult şi în sfera educaţională. Ar fi o oportunitate să vină să susţină nişte ateliere de sculptură şi pentru tinerii de la Liceul de Artă ,,Carmen Sylva” din Ploieşti.”   

Daniel DAN – ultimele retuşuri

La final, am avut şansa de a intervieva şi publicul, o doamnă care era în trecere prin zonă, dornică de a şti când anume are loc vernisajul evenimentului.

  • Înţeleg că d-voastra sunteţi un public avid de astfel de evenimente culturale.
  • Da, de activităţi culturale din Ploieşti. Apreciez tot ceea ce se face pe acest sector şi consider că un nivel de cultură promovat în zona noastră este destul de puternic. Ploieştiul are potenţial cultural şi artistic. Am fost uimită să văd că aici, în parc, an de an au apărut sculpturi monumentale. În timp, va deveni cu siguranţă o marcă a Ploieştiului. Acum aproape două săptămâni am văzut artiştii la lucru. Din păcate, ediţiile trecute nu le-am văzut.
  • Cum aţi aflat de tabăra de sculptură?
  • Plimbându-mă prin zonă. Deşi este foarte tânăr acest parc, cu siguranţă peste zece ani sau mai bine, când natura îşi va intra în drepturi, va reprezenta un punct de reper al ploieştenilor, nu numai al celor din vestul oraşului.
  • Credeţi că tabăra este şi un demers educaţional, care ar ajuta tinerii să cunoască mai bine arta contemporană?
  • Cu siguranţă, dacă s-ar face mini-tabere de sculptură pentru copii, pentru doritori şi în prezenţa sculptorilor consacraţi, cred că ar fi un lucru benefic pentru ei.

(Multumim d-nei Cristina Neacşu pentru scurta intervenție)

Mulţumesc încă o dată artiştilor şi organizatorilor care mi-au acordat interviurile şi sprijinul necesar realizării lor!

Echipa TIMPUL Ploieşti va invită să vizitaţi Muzeul de Artă Contemporană în Aer Liber, la Parc Municipal Vest Ploieşti.

(24 noiembrie 2021; material realizat de Ana Lucreția NEDELCU,

editor principal Timpul Ploieşti – Artă şi Comunicare)

*Proiectul se desfăşoară sub Înaltul Patronaj al Ministerului Culturii

**Interviu Florin MANOLE: https://portal.revistatimpul.ro/timpul-ploiesti-arta-si-comunicare/tabara-internationala-de-sculptura-monumentala-ploiesti_interviu-florin-manole/

***Pagina Taberei: https://www.facebook.com/Tab%C4%83ra-Na%C8%9Bional%C4%83-de-Sculptur%C4%83-Monumental%C4%83-Ploie%C8%99ti-250780272303317

20 noiembrie 2021: închiderea taberei de sculptură și inaugurarea pieselor monumentale
Alice NECULEA (Comisarul Taberei) și Ema PETRESCU (manager general TIMPUL Ploiești)
20 noiembrie 2021: închiderea taberei de sculptură și inaugurarea pieselor monumentale
Ema PETRESCU recitând un poem dedicat lui Nichita Stănescu
Ionel SIMA – poet, membru contributor TIMPUL Ploiești

Laboratorul de creație TIMPUL Ploieşti a lansat o provocare literară membrilor, aceea de a crea poeme inspirate din sculpturile monumentale. Astfel, în cele ce urmează, puteți parcurge poemul d-nei scriitoare Maria Bem:

Slavă artiștilor

Privesc

lucrurile expuse

În parcul din Ploiești Vest

Sculpturi din marmură Rușchița

Cu forme și idei și porți

Cu doruri exprimate în piatră

Cu ochi ce privesc spre cer

Cu idei înălțătoare între pământ și cer

Ce vor zbura prin galaxii…

Bijuterii ce vor rămâne aici, pe acest pământ.

În ele simți forța și protecția divină.

O, ce multe gânduri mă apasă

Că nu cunosc această artă!

Atât de grea…!

Prin sculptori, arta se împlinește

Prin mâinile lor curge un har

Artistul este doar cuvânt

Spre înălțare spirituală

Spre mântuirea mea, a ta.

În arta lor din piatră albă

E un îndemn la bunătate și iubire

E o poveste despre lume

Despre frumos avangardist chiar exprimat.

Slavă lor, Slavă artiștilor!

(Maria Bem, 21.11.2021)

Maria BEM, Daniel DAN și Ema PETRESCU
Afișul evenimentului

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *