Gânduri pentru tineri!

“Bun lucru este acela de a-I predispune pe copii spre căinţa astfel încât, fără teamă, cu încredere şi lacrimi, să vină la voi şi să vă spună: Am făcut ceva rău!” (Sf. Teofan Zăvoranul)

Pornind de la această cugetare dar şi de la articolul prof. univ. dr. Constantin Cucoş referitor la educaţia religioasă în şcoală, am considerat oportun acest material. Cum spunea prof. Cucoş, datorită evoluţiei neaşteptate, dar şi modificărilor aduse reformei învăţământului, prioritatea se schimbă pe optimizarea relaţiei elev-profesor, cadru didactic-părinte. Astfel elevul devine partener în procesul educaţional, psihologul, profesorul de sprijin şi nu în ultimul rând profesorul de religie fiind piloni foarte importanţi.

În acest sens, eu cred că dezvoltarea armonioasă a elevului poate fi atinsă prin îmbinarea armonioasă a mai multor tipuri de consiliere:educaţională, profesională şi nu în ultimul rând duhovniceacă-religioasă. Aceasta din urmă începe în familie, alături de părinţi şi bunici, dar este aprofundată în biserică şi şcoală. Pentru ca elevii să-şi poată înţelege manifestările, pornirile, profunzimea gândurilor, trebuie să-şi poată înţelege mai întâi relaţia cu Dumnezeu care în orele de religie poate să se contureze. Aici,ei au şcansa unor discuţii libere, a unor soluţii pertinente, a unei legături aproape tainice uneori cu profesorul care de multe ori ia locul duhovnicului. De cele mai multe ori, prin discuţia cu profesorul de religie, conflictele interioare se estompează sau în orce caz se aplanează, elevii analizând şi din perspectivă religioasă rezultatele acţiunilor lor.

Deci, cred cu tărie că ora de religie este benefică până la terminarea liceului pentru a nu pierde controlul asupra unor problem de natură umană, pentru a nu pierde identitatea într-o Europă din ce în ce mai secularizată. Sunt de accord că trebuie să se schimbe perspective abordării orei de religie, să se revizuiască modul de transmitere şi de relaţionare în cadrul acestei ore. Lipsa comunicării cu familia, lipsa rugăciunii, a formării spiritual a tinerilor va duce la pierderea identităţii individuale dar şi naţionale şi pot devein problem de nestăpânit într-o societate care se devalorizează pe zi ce trece.

Aşadar să reflectăm cu atenţie la urmările pe care le poate avea o decizie pripită în viaţa noastră viitoare, dar mai ales în viaţa voastră, dragi tineri!